Ionel Alexandru

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

S-a discutat foarte mult despre luptãtorii anticomuniºti. Avem un proiect de lege în care le dãm o serie de drepturi. Unul dintre cei mai importanþi luptãtori anticomuniºti ai poporului nostru a fost Mareºalul Ion Antonescu. El a condus rãzboiul sfânt împotriva bolºevismului, adicã împotriva comunismului.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Se împlinesc zece ani de când, de la aceastã tribunã a Preºedintelui României, am prezentat o interpelare cu acelaºi subiect. Atunci se împlineau 45 de ani. Pe data de 1 iunie anul curent se vor împlini 55 de ani de la moartea, mai precis asasinarea, dupã un simulacru de proces de tip stalinist, a Mareºalului României Ion Antonescu. Cine l-a asasinat se ºtie. Cum ostaºii României au refuzat sã tragã în conducãtorul lor, au fost adunaþi niºte lichele de cãtre comuniºti, care au fost îmbrãcate în gardieni publici, care nici nu ºtiau sã tragã cu arma. Cine l-a condamnat iarãºi se ºtie. A fost vorba de aºa-zisul ”tribunal al poporuluiÒ, în realitate, o ºleahtã de trãdãtori, care au acþionat la ordinul tãtucului Stalin.

Procesul a fost o înscenare ordinarã regizatã de Moscova, al cãrui rezultat era, de altfel, cunoscut încã din data de 23 august 1944. De ce nu a fost graþiat? La aceastã întrebare nu a rãspuns, timp de o jumãtate de secol, cel care putea ºi avea dreptul sã o facã, adicã fostul rege Mihai I.

Mareºalul Antonescu, al treilea ºi ultimul dintre mareºalii României, dupã Averescu ºi Prezan, a fost ºi continuã sã fie astãzi cel mai iubit ostaº al României, poate ºi pentru faptul cã a fost singurul conducãtor care l-a pus la punct pe Adolf Hitler. De aceea, pentru faptul cã a ridicat România din genunchi, dupã rapturile teritoriale din vara anului 1940, cã i-a înfruntat pe legionari, cã a salvat o jumãtate de milion de evrei de la soluþia finalã ºi, mai ales, cã a participat la rãzboil sfânt împotriva comunismului, rãzboi încheiat dupã o jumãtate de secol prin Revoluþia anticomunistã din decembrie 1989, solicit ministrului justiþiei ºi procurorului general sã îmi rãspundã când vor rejudeca acest proces nedrept îndreptat împotriva Mareºalului Antonescu. Reabilitarea sa _de iure_ ar marca încheierea Revoluþiei anticomuniste din decembrie 1989 a poporului nostru, pentru cã reabilitarea _de facto_ s-a produs demult în inima românilor.

Închei cu o ultimã frazã din testamentul sãu politic, rostit în faþa tribunalului, ca o previziune pentru viitor, citez: ”Prevãd un alt rãzboi, care va pune omenirea pe adevãratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastrã ºi urmaºii dumneavoastrã veþi face mâine ceea ce eu am încercat sã fac astãzi.Ò Ceea ce s-a ºi întâmplat în 1989. Vã mulþumesc.