Vekov K‡roly-J‡nos

## Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor, Stimaþi colegi,

Dupã ani buni pierduþi, România încearcã azi Ð prin eforturi susþinute Ð sã reducã din decalajul acumulat de-a lungul anilor ºi sã schimbe pãrerea negativã ce se asociazã numelui ei, dovedind cã acum meritã sã fie cooptatã în structurile euroatlantice. Efortul conjugat al factorilor responsabili ai þãrii este onorat de declaraþiile laudative ale viitorilor parteneri. Într-o asemenea situaþie, orice acþiune care ar impieta în sens negativ asupra imaginii þãrii poate fi catalogatã ca fiind una iresponsabilã, urmãrind interese politice mai mult decât dubioase.

ªi totuºi... Sâmbãta care a trecut ne-am aflat la un pas de izbucnirea unui conflict, ce s-ar fi putut numi ºi interetnic, ºi care Ð nu este exclus Ð ar fi impietat în

mod direct asupra ºanselor României în a accede în structurile euroatlantice. Numai cine nu vrea nu realizeazã acest lucru! Dupã cum, n-ar fi lipsit de sens a analiza dacã n-a figurat cumva ºi acesta printre scopurile urmãrite de primarul de mult faimos al Clujului.

Cu ocazia împlinirii a o sutã de ani de la dezvelirea la Cluj, oraºul de baºtinã, a statuii regelui Mathias Corvinul, realizatã de J‡nos Fadrusz, sub pretextul comemorãrii actului dezvelirii, dar ºi a marelui rege, primarul de acum celebru al oraºului ºi-a permis sã organizeze, simultan cu serbãrile de aniversare ale comunitãþii maghiare a Clujului, o acþiune proprie de ”serbareÒ, voind astfel sã împiedice sau mãcar sã conturbe acþiunea preconizatã cu mult timp înainte (dovadã participarea reprezentanþilor guvernelor român ºi maghiar la aceste festivitãþi). Nu i-a pãsat primarului nici de bunul-simþ, nici de atenþionare, nici de protocol, nici de nimica. Cu o mânã de oameni el a încercat sã conturbe o serbare, jignind sentimentele unei comunitãþi naþionale din România, despre care a avut, de nenumãrate ori, numai cuvinte de ocarã. Nu i-a pãsat de nimeni ºi de nimic. Nu i-a pãsat de memoria marelui fiu al oraºului, nici de reprezentantul Guvernului român, nici de cel al Guvernului maghiar, nici de sutele de persoane care au ieºit din bisericã dorind sã serbeze. El a þinut morþiº sã-i fie dupã cum îi era voia ºi sã lase din nou o patã de ruºine pe obrazul þãrii, de care, iatã, nu-i pasã.

Oare poate fi acceptatã o asemenea lipsã crasã de simþ politic, care implicã întreaga þarã?

Oare trebuia riscat periclitând pacea internã a urbei transilvane, dar ºi renumele þãrii?

Oare nu ar fi fost mai corect punerea la punct de cãtre Guvern a nãbãdãiosului teribilist?

Nu era mai corect ca Guvernul sã facã ordine ºi sã primeze interesul þãrii?

Nu era mai corect ca Guvernul sã vegheze asupra respectãrii dreptului la identitate, declarat prin Constituþie? Nu valoreazã mai mult ca orice pacea internã?

Este nevoie, oare, de revenirea situaþiilor tensionate interetnice?