Adrian Pãunescu

Domnule preºedinte, domnilor colegi, am crezut necesar sã vã propun o reglementare importantã privind categoria atât de puþin luatã în seamnã în calculele privind prezentul ºi viitorul României, ºi anume, categoria oamenilor excepþionali din societatea româneascã, fie ei oameni de ºtiinþã, fie ei oameni de culturã, fie ei sportivi.

Am avut în vedere, desigur, situaþia generalã a bãtrânilor societãþii româneºti, dar, fireºte, m-am gândit, în primul rând la aceia care au merite extraordinare în dezvoltarea României, în fixarea unor valori ºi, în fond, în supravieþuirea noastrã, ca naþiune.

Este, dupã pãrerea mea, o dramã sã lãsãm pe marii creatori, pe marii oameni de ºtiinþã, pe marii oameni de culturã, pe foºtii mari sportivi, sã se stingã în amãrãciune, când e la latitudinea noastrã, este în puterea noastrã, printr-un minim efort financiar, sã le aducem un pic de luminã ºi un pic de cãldurã, atunci când ei se aflã la vârsta la care aºteaptã din partea societãþii recunoaºterea meritelor.

Propunerea mea a fost, sigur, mai entuziastã decât puterile statului ºi înþeleg raþiunile pentru care Guvernul, printr-o scrisoare raþionalã, a mai cenzurat din elanurile mele.

De exemplu, la capitolul cuantumului acestei Ñ cum au propus dumnealor ºi sunt de acord Ñ indemnizaþii de merit, nu pensii de merit. Cuantumul propus de mine era exagerat, îmi dau seama, în raport cu puterea acestei þãri, acum, de a-ºi plãti valorile, dar important este cã gestul se va face ºi cã nu ne prinde diluviul mizeriei fãrã o replicã.

Aºa cã am, în genere, sentimentul datoriei împlinite faþã de aceºti oameni, chiar dacã, repet, în anumite puncte ale reglementãrii pe care v-o propun, ale proiectului pe care vi-l propun, eu aº fi vrut niþel altceva. Dar înþeleg raþiunea pentru care Guvernul a reacþionat socialdemocrat, adicã a propus pentru mai mulþi mai puþin decât am propus eu pentru mai puþini.

Aºa cã, domnule preºedinte, sã purcedem la ceea ce este legal de fãcut.