Adrian Pãunescu

Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

Ar fi sã începem toate adresãrile noastre cu acel mistic ºi senin ”Hristos a înviat!Ò, dacã nu ar trebui sã ne gândim ºi la propria noastrã înviere, cu care suntem datori, dupã atâta mizerie ºi atâta moarte. Aºa cã, lângã tradiþionalul ºi oricând bine venitul ”Hristos a înviat!Ò, eu spun ºi ”Sã înviem!Ò, sã fim demni de apartenenþa noastrã creºtinã, dar ºi sã o transformãm în acþiune.

Am vãzut, cu surprindere, în aceste zile, cã încercarea unor ierarhi români, mai tineri ºi mai curajoºi, de a scoate altarele afarã din mãtcile lor tradiþionale s-a bucurat de replici, de mirãri, dar, mai mult decât atât, ºi de indignãri, ºi de ofense.

Eu cred cã Biserica Ortodoxã a fãcut, la acest Paºte, ceea ce trebuia sã facã de multã vreme, ºi anume a ieºit în întâmpinarea oamenilor setoºi de credinþã ºi mai ales a generaþiilor tinere.

Ceea ce s-a petrecut pe o plajã a Mãrii Negre în Noaptea de Înviere 2002 este un semn cã Biserica Ortodoxã înþelege sã se alãture celorlalte biserici creºtine în încercarea de a acþiona creºtineºte, nu doar de a contempla ºi de a rezuma în cuvinte inspirate, eventual inspirate, faptele care s-au petrecut ºi înþelesul faptelor care s-au petrecut la întemeierea creºtinismului.

De aceea, eu salut acest gest al Bisericii Ortodoxe, considerându-l semnificativ pentru viitoarea istorie a ortodoxiei româneºti. Aºa cum fraþii noºtri creºtini de alte culte dezamãgesc realitatea de mai multã vreme, aºa trebuie sã deschidem ºi noi ferestrele altarelor noastre cãtre vremea nouã. E surprinzãtoare ºi e jenantã, în acest context, furia unor publicaþii, care au atacat tocmai ceea ce era de lãudat: modernizarea ortodoxiei, pasul cãtre acþiune!

Dar acþiune ne trebuie ºi nouã, care nu suntem preoþi, nu suntem contemplativi, ci suntem Ñ prin angajamentul pe care ni l-am luat în perioada electoralã ºi pe care l-am confirmat prin jurãmântul nostru Ñ aleºii unui popor ºi mandatarii lui în bãtãlia pentru dreptate, unitate ºi demnitate, pentru existenþã ºi spiritualitate.

Aº vrea sã vã spun cã am primit de-a lungul vremii, cu umilinþã (ºi, uneori, înghiþindu-mi cuvintele), concesiile pe care partidul din care fac parte a înþeles sã le facã pentru politica României în faþa unor grupãri politice cum este Uniunea Democratã a Maghiarilor din România, concesii care fac parte din actul de guvernare, fac parte din ceea ce eu, personal, nu aº putea întreprinde: pasul înapoi, pentru suma paºilor înainte!

P.S.D. a fãcut sacrificii unilaterale pentru bunul mers al treburilor þãrii. Sacrificii cu care eu nici nu sunt neapãrat de acord.

Tocmai de aceea, aº vrea sã semnalez Domniilor voastre Ñ ºi, cu toatã fraternitatea, colegilor de la U.D.M.R. Ñ cã în aceastã perioadã, în care ar fi fost firesc ca din toate pãrþile sã se facã paºi de întâmpinare pentru binele acestei þãri, se petrec în presa maghiarã din România fapte incalificabile.