Emil Tocaci

## Domnule preºedinte,

## Domnilor colegi,

Ceea ce voi spune s-ar putea intitula ”O pledoarie pentru transparenþãÒ.

## Domnilor colegi,

Acum aproximativ douã luni am început, atât cât am putut eu, o campanie pentru a ni se comunica salariile fabuloase ale unor manageri ºi, în general, ale unor salariaþi ai statului de la întreprinderi cu totul deficitare.

Acum câteva zile, se pare cã acest gest este imitat de foarte multã lume, inclusiv de Preºedintele þãrii ºi de prim-ministru, dar Senatului tot nu i s-au comunicat salariile de ordinul sutelor de milioane de lei pe lunã sau al miilor de dolari.

Revin cu aceastã cerere, în interesul transparenþei, ºi observ cã transparenþa lipseºte în toate domeniile. Exceptând eforturile presei, care, într-adevãr, aduce o undã de transparenþã în viaþa politicã româneascã, restul instituþiilor statului, adicã instituþiile statului sunt lipsite total de transparenþã ºi riscurile care decurg sunt uriaºe. Domnilor colegi,

A vorbit cineva chiar astãzi despre o privatizare suspectã, ca sã nu spun direct frauduloasã. Aºa este, dar toate privatizãrile, mai ales cele ale obiectivelor de importanþã naþionalã, ar fi fost obligatoriu sã fie cu totul transparente. Ar fi fost normal ca licitaþiiile sã fie comunicate în presã, ºi rezultatele, ºi contractele. Nu s-a fãcut nimic din toate acestea. Dacã m-aº întreba de ce, aº da dovadã fie de naivitate, fie de perfidie. Este evident de ce.

De asemenea, observ cã sunt voci care se ridicã împotriva Tratatului cu Moldova. Un tratat al României cu Repulica Moldova, un tratat cu totul special este oricând bine venit, dar noi nu ºtim cum este acest tratat. Este oare admisibil ca noi sã aflãm de tratat doar cu câteva zile înaintea ratificãrii lui? Vã întreb: Ce s-ar întâmpla dacã Parlamentul României ar fi nemulþumit de acest tratat ºi ratificarea nu ar avea loc? Ar fi o loviturã grea datã relaþiilor dintre România ºi Republica Moldova. Existã aceastã posibilitate? Pãi, sã vã spun eu cã existã. ªi, dacã nu se va întâmpla aºa, în ciuda unor nemulþumiri, este pentru cã, pentru a nu ºtiu câta oarã, se practicã politica faptului împlinit. De zeci de ori pânã acum, în ultimii ani, Parlamentul României a fost pus în faþa faptului împlinit, spunându-ni-se: ”Aprobaþi, pentru cã, dacã nu aprobaþi, are loc o adevãratã catastrofã naþionalãÒ. Inclusiv cu bugetul ºi cu multe altele.

Ei bine, pânã când nu vom impune o autenticã transparenþã, pânã când instituþiile statului nu vor fi cu adevãrat democrate ºi nu vor avea obiective oculte pe care sã le ascundã în spatele lipsei de transparenþã, nu vom fi un stat de drept.

Închei cu o sugestie. O sugestie scurtã. Acele privatizãri care, datoritã lipsei de transparenþã Ð cã acesta este subiectul Ð se vor dovedi a fi frauduloase, în urma activitãþii comisiei care cerceteazã Fondul Proprietãþii de Stat, pe care am insistat, eu chiar, sã o înfiinþãm, ei bine, acele privatizãri care se vor dovedi a fi frauduloase sã fie sancþionate cu anularea contractelor. ªi sã nu-mi spunã mie nimeni, domnilor colegi, nici dumneavoastrã, cã ar fi vorba de o nouã naþionalizare! Nici vorbã! Ar fi vorba de recuperarea unor bunuri furate, ceea ce este cu totul altceva.