Vasile Moiº

## Domnule preºedinte,

## Domnilor colegi,

Comisia juridicã menþine amendamentul propus, adoptat de cãtre cele douã comisii. Raþiunile sunt foarte simple. Fiecare stat îºi fundamenteazã propria lui politicã economicã, agrarã, forestierã. Cerinþele statului român la un moment dat, ºi discutãm acum din perspectiva emiterii acestei ordonanþe, presupun limitarea suprafeþei care poate fi deþinutã de cãtre o persoanã sau familie la 100 de hectare. Cã, de perspectivã, aceste cerinþe vor fi modificate ºi legea, fiind foarte suplã, va putea fi modificatã, este altceva. Dar acum politica economicã a statului român, agricolã ºi forestierã, asta impune.

Nu putem compara legislaþia românã cu legislaþia austriacã pentru un motiv foarte simplu: dacã le-am pune pe acelaºi plan, cele douã legislaþii, atunci ar trebui sã fim ºi cu nivelul de trai la nivelul Austriei ºi cu salariul minim la nivelul Austriei ºi cu civilizaþia la nivelul Austriei ºi cu politica de mediu la nivelul Austriei. Noi ne comparãm numai cu noi înºine. De aceea, introducerea acestui text de lege este de esenþa puterii politice, cele douã comisii apreciazã cã este necesarã aceastã limitare, fiind ºi în concordanþã cu celelalte norme referitoare la circulaþia juridicã a terenurilor agricole. Deocamdatã, acesta este comandamentul momentului. De perspectivã, vom vedea ce se va întâmpla. Nu putem compara legislaþia

românã cu legislaþia anglo-saxonã, pentru un motiv foarte simplu: ei nu au drept real, ei au common low.

Aºadar, discuþia este inutilã. Susþinem acest amendament în forma propusã de cele douã comisii.