Dorin Vataman

## Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

Consider foarte inspiratã declararea anului 2000 drept ”Anul EminescuÒ ºi foarte nimeritã ideea cu trenul special care a transportat de la Bucureºti la Botoºani importante personalitãþi ale culturii ºi politicii româneºti cu ocazia zilei de naºtere a poetului, 15 ianuarie.

Dar dacã omul Eminescu s-a nãscut la Ipoteºti, poetul Eminescu s-a nãscut la Cernãuþi. De aceea, am simþit o frustrare cã mãcar un vagon nu a ajuns ºi la Cernãuþi!

În ajunul sãrbãtorii de pe 15 ianuarie, m-am interesat la Departamentul românilor de peste hotare care va fi participarea româneascã la sãrbãtorirea lui Eminescu de la Cernãuþi. Mi s-a rãspuns cã nu a semnat Secretariatul General al Guvernului nu ºtiu ce hârtie; în consecinþã, nu sunt bani ºi pentru Cernãuþi. În fine, am plecat la Cernãuþi însoþit de un grup de colegi din Rãdãuþi, animaþi de cele mai frumoase gânduri, convinºi cã Eminescu va reuºi sã facã ceea ce noi, politicienii, nu suntem în stare: sã conserve identitatea naþionalã a românilor din Bucovina, de dincolo de sârma ghimpatã, pentru cã neîndoielnic este cã acei tineri care se vor îndrãgosti de Eminescu vor fi salvaþi ca români.

Din pãcate, ziua de 15 ianuarie avea sã ne lase un gust amar. Manifestãrile prilejuite de aniversarea marelui poet au avut loc la Teatrul ”Olga KobilanskaÒ, minunatul fost teatru ”Vasile AlecsandriÒ (unde nu s-a jucat o piesã româneascã din 1944), în organizarea administraþiei Cernãuþiului ºi a Societãþii Culturale ”Mihai EminescuÒ din Cernãuþi.

Nu este acum timpul necesar sã vorbesc despre cât de lamentabil a fost, dar despre trufia ucrainenilor tot ar trebui spus ceva. Mãcar faptul cã ei au încheiat manifestãrile cu trupe folclorice aduse de la Kiev, superprofesioniste cât sã ne rupã gura, ºi cu mulþumiri adresate prietenilor din România pentru participare.

Vã amintesc cã în anii trecuþi am mai avut unele intervenþii pe tema Bucovinei rãpite, dar toate într-un ton mult mai optimist. Numeroasele deplasãri pe care le-am fãcut în nordul Bucovinei s-au soldat cu unele mai mici sau mai însemnate realizãri ºi cu foarte multe speranþe pe care le vedeam îndeplinite în cel mai scurt timp. Acum toate mi se par mult mai îndepãrtate, iar strãinãtatea abãtutã asupra acestui minunat colþ de þarã ºi mai neagrã.

În încheiere, îmi permit sã reiterez doar câteva dintre obiectivele pentru care ar trebui sã acþionãm cu toþii, indiferent dacã suntem pe bãncile puterii sau ale opoziþiei. Este vorba despre niºte obiective pe care le-am mai adus în faþa dumneavoastrã: înfiinþarea Universitãþii multiculturale cu facultãþi în limba românã; monitorizarea prevederilor Tratatului de prietenie dintre România ºi Ucraina, cu privire la pãstrarea identitãþii naþionale a românilor din Ucraina; înfiinþarea unui centru cultural românesc la Cernãuþi; concretizarea Euroregiunii Prutului Superior; iniþierea de demersuri pentru retrocedarea cãtre societãþile româneºti a Palatului Naþional ºi a Casei Naþionale din Cernãuþi, ce au aparþinut Societãþii pentru culturã ºi literaturã românã din Bucovina.