Adrian Pãunescu

## Domnule preºedinte,

## Domnilor colegi,

Declaraþia mea politicã de azi este compusã din douã, aparent distanþate, opinii despre douã domenii, care, din pãcate, ar pãrea cã se resping unul pe altul.

Unul dintre aceste domenii este elita intelectualã, celãlalt domeniu este þãrãnimea sãracã. Amândouã aceste domenii merg însã împreunã, într-un efort pe care statul român s-ar cuveni sã-l facã, spre a nu nedreptãþi atât zonele înalte ale spiritului, care au menirea de a reprezenta în bãtãliile veacului care abia a început þara, cât ºi baza, þãrãnimea sãracã, aflatã, ºi de aceastã datã, ºi în chestiunea pe care o voi ridica, în afara interesului imediat al guvernanþilor, în afara interesului nostru, oamenii care tocmai ar trebui sã se ocupe ºi de una, ºi de alta.

Este vorba de un fapt excepþional care s-a terminat din punctul de vedere al realizãrii sale practice ºi care are nevoie sã iasã la luminã. Am fost informat, încã în urmã cu câteva sãptãmâni, iar vineri am primit documentaþia, precum cã la Academia Românã Ñ instituþie supremã a spiritualitãþii naþionale Ñ s-a terminat, într-o colaborare cu Editura Enciclopedicã, lucrarea _Tratatul de Istorie a României,_ tratat care vine sã împlineascã o sete veche de culturã ºi de ordine în culturã a multor generaþii, tratat de istorie care, de asemenea, ar avea rostul de a potoli râvna uºor tembelã a unor ”programatori de istorieÒ care au creat, cicã, alternative, acolo unde nu existã decât adevãrul.

Acest _Tratat de Istorie a României,_ care însumeazã munca de decenii ºi decenii a unor specialiºti, a unor oameni de spirit ºi de conºtiinþã, ar urma sã aparã în 8 volume, cu cheltuieli de 3.229.000.000 de lei. Din aceste 3.229.000.000 de lei, în clipa de faþã, Editura Enciclopedicã participã la apariþia cãrþii cu suma de 1.355.750.000 de lei.

Ar urma, aºadar, ca statul român sã se implice cu 2.275.250.000 de lei în apariþia de urgenþã ºi concomitentã a celor 8 volume ale acestei lucrãri importante, care ne exprimã atât din punct de vedere cultural, cât ºi ca putere de a ne organiza eforturile, ca manageri ai propriei noastre istorii. De fapt, lucrul acesta ne-a lipsit în multe ocazii.

Solicit din partea dumneavoastrã, din partea Guvernului României, un efort bazat, dacã nu existã alþi bani, pe eventualitatea unui mic impozit pe articole de lux, pentru o perioadã limitatã, pentru ca aceste miliarde de lei sã fie, de urgenþã, obþinute ºi virate celor care au de dat acestei þãri ºi lumii întregi o carte fundamentalã, unicã.

Ne-am obiºnuit prea de tot sã jucãm cu ”negreleÒ. Apare înÉ Lokohuhu o istorie care ne învinovãþeºte, reacþionãm ºi noi, ºi facem repede o istorie superficialã a României, care, vai, ne dezvinovãþeºte. Apare la Budapesta o carte care nu ne convine, repede ºi la Bucureºti se strâng 17 istorici ºi concep o istorie care ne spalã de pãcatele pe care ni le pune în cârcã sau pe care ni le descoperã cineva din afara graniþelor noastre. Apare la Moscova o carte rea despre noi, repede rãspundem ºi noi. ªi, sigur, este bine ºi aºa. Cel mai bine, însã, este sã jucãm cu ”albeleÒ. Sã începem sã jucãm cu ”albeleÒ. Nu ne învinovãþeºte nimeni de nimic, iar noi trebuie sã creãm acele opere fundamentale care sã stea în biblioteca fiecãrei comunitãþi Ñ nu vor fi decât 1.500 de exemplare din aceastã carte Ñ ºi sã poatã fi puncte de referinþã pentru oricine doreºte sã ºtie Istoria României, chiar ºi pentru oricine doreºte sã rescrie Istoria României sau sã se conformeze ei.