ªtefan Baban

Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

Declaraþia mea politicã de astãzi se intituleazã ”Încrederea este cel mai preþios capitalÒ. N-am discutat înainte cu colegul de la P.D.S.R., dar aºa se intituleazã: ”Încrederea este cel mai preþios capitalÒ.

Încrederea populaþiei în sistemul financiar este din nou pusã la încercare. În douã sãptãmâni, crizele de la F.N.I. ºi B.I.R. au scos încã o datã oamenii în stradã. Ei

încearcã sã-ºi scoatã banii peste noapte de la aceste instituþii, de fricã sã nu-i piardã. Unii au lãsat banii prin credinþã, alþii pentru liniºtea lor. Acum tremurã pentru ei. Dacã-i vor recupera, dacã se va întâmpla acest lucru, oare vor mai avea încredere în sistemul nostru financiar? Crizele din ultimele sãptãmâni nu sunt numai ale celor douã instituþii. Sunt ale întregului sistem bancar ºi ale întregii pieþe ale fondurilor mutuale. De unde ºtim cã nu se va întâmpla la fel, mâine, la alte instituþii. Este întrebarea pe care ºi-o pun oamenii. Cine stã alãturi de ei la cozile de la sediile de B.I.R. sau F.N.I. vor auzi cã acum fiecare bancã sau fond mutual este pus sub semnul întrebãrii. În acest moment încrederea oamenilor în sistem este serios zdruncinatã. Au ºi motive sã-ºi punã aceste întrebãri. În cine sã mai aibã încredere astfel încât sã poatã dormi liniºtiþi ºi sã nu-ºi mai facã probleme cã a doua zi vor rãmâne fãrã bani.

Ultimii zece ani au fost pentru marea masã a populaþiei extrem de costisitori. Au pierdut destul de mult. Inflaþia galopantã din 1991Ñ1993, Caritasul, prin fond mutual de investiþii SAFI, CREDITÑBANK, DACIA FELIX etc. au reprezentat experienþe dure ºi nefaste pentru micii depunãtori. A urmat o perioadã de liniºte pânã în primãvara lui 1997, vara lui 1998, dupã care s-a manifestat o creºtere importantã a cursului de schimb valutar coroboratã cu decãderea unor bãnci precum BANCOREX, BANKCOOP, BANCA ALBINA etc. fapt care prin pierderea economiilor, a timpului ºi prin nervi, i-a fãcut pe cetãþenii României sã nu uite aceste evenimente. Acum a venit rândul B.I.R.-ului ºi al F.N.I.-ului, iar oamenii o iau iarãºi de la capãt stând la cozi, înjurând, fãcându-ºi curaj cã vor lua banii înapoi, cã totul va dura doar câteva zile.

Dupã zece ani de eºecuri, prinºi de teamã ºi de chinuri, nu mai poþi sã ceri oamenilor sã aibã încredere. Pentru ce-au fãcut unii care s-au îmbogãþit plãtesc cei mai mulþi, nevinovaþi. Au avut prea multe exemple negative în faþa lor. Au crezut cã cineva va avea grijã de ei. Fie cã s-a numit Guvern, Preºedinþie, B.N.R., C.N.V.M. Aceste instituþii sunt vinovate în faþa întregii naþiuni. Acum patru ani, fondurile mutuale au intrat în crizã odatã cu prãbuºirea sa. În acest moment, F.N.I., cel mai mare fond de piaþã, are probleme. Ironia face ca în momentul în care a cãzut SAFI sã se ridice Fondul Naþional de Investiþii. Dupã patru ani, F.N.I. este în crizã, iar Viorel Cataramã se ridicã din nou, cu un nou fond, PHEONIX, a cãrui reclamã umple ziarele. Încrederea oamenilor este pusã din nou la încercare. Sã mai aibã încredere în bãnci, în fonduri ºi în alte instituþii sau sã considere cã dolarul american este investiþia care n-a dezamãgit niciodatã? Acest lucru se va vedea în perioada urmãtoare.