ªtefan Baban

## Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

”Despãgubirile Ð cancer pe termen lung al bugetului þãriiÒ.

Legea nr. 10/2001 privind restituirea proprietãþilor naþionalizate dupã 1945 a reuºit mai degrabã sã deschidã cutia Pandorei decât sã rezolve problema. Ea a declanºat o adevãratã furie a retrocedãrilor de proprietãþi de care ºi-au adus, se pare, aminte urmaºii urmaºilor celor care au fost deposedaþi abuziv. De la o zi la alta lista petenþilor ce se doresc despãgubiþi creºte în proporþie neaºteptatã, lãsând impresia cã este revendicatã practic toatã România.

Aproape sigur cei ce au elaborat ºi aprobat legea ca act firesc ºi necesar în mersul spre economia de piaþã nu s-au gândit nici o clipã probabil cã solicitanþii nu vor fi de bunã-credinþã în cererile lor de restituire-despãgubire.

Dacã la început au ºocat cererile fostului rege ºi ale unor reprezentanþi ai altor familii princiare spre a li se restitui castele precum Peleº, Bran, al Huniazilor, s-a

dovedit repede cã acestea reprezintã doar faþa vãzutã a aisbergului care a provocat fiori de gheaþã cetãþenilor acestei þãri. Pentru cã faþa nevãzutã a acestui veritabil aisberg al retrocedãrilor este de-a dreptul incredibilã. Ea cuprinde, pe lângã clãdiri importante, de interes public, ºi unitãþi industriale cu terenurile aferente sau doar terenuri pe care au fost construite clãdiri cu diferite întrebuinþãri sociale sau fabrici ºi uzine.

Deja s-a creat o situaþie neliniºtitoare dar ºi oarecum hilarã, deoarece se solicitã despãgubiri pentru orice fostã proprietate, în sume de-a dreptul ridicole. Existã obiective industriale naþionalizate pentru care s-au depus cereri de despãgubiri bãneºti de cãtre mai multe persoane, însumând împreunã mai multe zeci de miliarde de lei. Au fost semnalate cazuri în care unitãþi deja privatizate de ani buni sunt acum revendicate de foºti proprietari la sume de peste 100 de ori mai mari decât preþul privatizãrii, lãsând în ridicol însãºi ideea de restituire ºi recompensã.

Asistãm la o campanie în care diverse persoane s-au repezit cu dreptate sau fãrã pe proprietãþile þãrii, care în ultimii 60 de ani au fost lãrgite ºi modernizate cu banii grei ai contribuabililor, multe fiind transformate total, din temelii, în procesul industrializãrii forþate dinainte de 1989. Pe listele solicitanþilor apar multe nume de strãini care au fost deposedaþi de bunuri prin naþionalizare. Fãrã jenã ºi cu mult tupeu, aceºtia vin acum ºi cer bani statului român, deºi se cunoaºte bine cã acest stat român, chiar din vremea comunismului, a plãtit sume foarte mari foºtilor proprietari deposedaþi, ca o condiþie de intrare a României în O.N.U.

Toate aceste datorii ale României decurse din naþionalizãri erau în 1989 achitate, cu excepþia datoriei, rezolvate anul acesta, cu Suedia. Din câte se vede, foºtii proprietari de fabrici ºi uzine din România antebelicã solicitã acum o a doua despãgubire, mult mai mare decât valoarea de piaþã a proprietãþilor revendicate, dintre care unele nici nu mai existã sau se aflã în paraginã.