Ioan Vida-Simiti

## Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

Dupã 1989 ºi cu precãdere în ultimii 4 ani de guvernare, refacerea sistemului proprietãþii private a fost pentru Partidul Naþional Þãrãnesc Creºtin Democrat o problemã prioritarã.

Interesul cu care noi am tratat chestiunea proprietãþii nu a avut nici pe departe calitatea unui moft ºi nici nu a fost motivat de presupuse afinitãþi moºiereºti, aºa cum au vrut sã sugereze anumite forþe politice din România, marcate profund de conceptul luptei de clasã sau de reminiscenþele unui discurs ideologic tipic perioadei comuniste.

La o privire mai atentã ºi necondiþionatã de sechelele ideologice retrograde, se va putea observa cã opþiunea P.N.Þ.C.D. în privinþa regimului proprietãþii este fundamentatã în mod incontestabil pe considerente de ordin economic ºi moral, opþiune susþinutã prin toate mijloacele politice posibile, în condiþiile în care statul român are datoria sã restituie bunurile confiscate abuziv în deceniile de teroare comunistã, acolo unde ele existã, sau sã plãteascã daune, acolo unde nu se mai pot realiza restituirile.

În fapt, configuraþia oricãrui sistem economic este determinatã în chip esenþial tocmai de forma ºi de statutul proprietãþii.

Nu se va investi suficient în România ºi, în orice caz nu în conformitate cu aºteptãrile noastre, atâta timp cât statul nu garanteazã proprietatea, ci doar o ocroteºte, potrivit Constituþiei care, mai devreme sau mai târziu, va trebui amendatã.

Prin urmare, dacã nu dorim o tranziþie eternã de la economia socialistã la cea capitalistã, este nevoie de un transfer accelerat al proprietãþii agrare, industriale sau imobiliare din domeniul statului în cel privat. Acesta este obiectivul pe care P.N.Þ.C.D. l-a urmãrit cu consecvenþã în ultimii 4 ani ºi care, dacã suntem capabili de o minimã decenþã politicã, putem fi de acord cã este indi- solubil legat de ideea ºi voinþa oricãrei reforme economice din România.

Recomandarea P.D.S.R.-ului ºi a ”ceapistuluiÒ Triþã Fãniþã de a ne ocupa de reforma economicã ºi a neglija reforma proprietãþii este nu numai o încercare ridicolã de a ridica o casã fãrã fundaþie, dar mi se pare ºi o mostrã de exces demagogic sau chiar de rea intenþie.

În orice caz, asemenea reflexe mentale au expus, ca sã mã refer numai la ultimii 4 ani, reforma sistemului de proprietate din România la tergiversãri inacceptabile ºi care se vor rãsfrânge negativ asupra evoluþiei societãþii româneºti, în general, cât ºi asupra cetãþeanului român, în particular.

Toate aceste probleme sunt determinate, dupã cum am mai arãtat, de o atitutine de tip proletar, specificã anilor Õ50 ºi care îºi gãseºte astãzi exponenþi importanþi în anumite forþe politice ale opoziþiei, mai mult sau mai puþin democrate, ºi chiar ale coaliþiei de guvernãmânt.

Vom vedea dacã pentru aceste întârzieri cei vinovaþi se vor dovedi capabili sã-ºi asume responsabilitatea. În ceea ce mã priveºte, eu am cele mai serioase îndoieli.