Emil Boc

## Domnule preºedinte,

## Domnilor colegi,

Încercãm sã rezolvãm aceastã problemã în cadrul regulamentului. În primul rând, cred cã ar putea fi rezolvatã prin trimiterea spre Comisia pentru regulament, a interpretãrii art. 107 alin. 4, pentru cã aceastã comisie are printre atribuþii ºi pe aceea de a interpreta regulamentul.

În al doilea rând, atunci când nu avem o prevedere expresã într-un text de lege, ne ducem la principii. Care sunt principiile care ne coordoneazã pe noi în interpretarea acestui text de lege? Pornim de la raporturile care existã între Guvern ºi Parlament. Parlamentul este organul suprem legislativ, iar Guvernul îºi exercitã mandatul sub control parlamentar.

Dacã am accepta ideea cã orice menþiune dintr-un proiect de lege emis de cãtre Guvern, unde se aratã cã trebuie sã fie armonizatã legislaþia cu cea a Uniunii Europene, ar însemna cã acceptãm de drept cã Guvernul poate impune ordinea de zi a Parlamentului, poate stabili agenda Parlamentului. Or, acest lucru nu este corect în sistemul nostru constituþional, întrucât Guvernul acþioneazã sub controlul Parlamentului, ºi nu deasupra Parlamentului.

Prin urmare, în contextul de faþã, se impune ca acea apreciere a Guvernului potrivit cãreia proiectul respectiv se referã la coordonarea ºi unificarea legislaþiei ºi compatibilizarea acesteia cu normele din Uniunea Europeanã, trebuie ca aceastã solicitare sã fie trecutã prin cenzura Parlamentului. Corect s-a spus aici, aceastã cenzurã nu poate sã aparþinã decât Comitetului ordinii de zi sau, într-un sens larg, plenului, în ultimã instanþã.

Aºadar, dacã dorim sã respectãm aceste principii constituþionale, trebuie ca aceastã solicitare a Guvernului sã fie trecutã prin filtrul Comitetului ordinii de zi. Dupã care, o datã acceptatã, ea se dezbate de drept în procedurã de urgenþã. Deci, Comitetul ordinii de zi nu discutã dacã

Cine vorbeºte, dupã 4 ani?!