Adrian Pãunescu

## Domnule preºedinte,

## Domnilor colegi,

Nici nu ºtiu dacã este ceva mai grav decât sã creãm în jurul nostru impresia cã avem ceva de ascuns, în afara lucrurilor care în mod natural nu trebuie sã circule, pentru a nu stârni furtuni din senin ºi nedreptate în jurul unor acte de importanþã capitalã.

Eu nu merg pânã acolo încât sã spun cã ºedinþele comisiilor trebuie sã fie publice, deºi o logicã existã în faptul cã se doreºte aºa ceva.

Vã mãrturisesc cã nu am avut în aceste sãptãmâni nici un fel de neplãcere, nici un fel de dezamãgire din partea oamenilor de presã care au fost prezenþi la ºedinþele Comisiei pentru culturã.

Mai degrabã s-au spus enormitãþi în cazurile în care presa a primit informaþii de mâna a doua sau de mâna a treia. Numai în acest fel se poate ca în niºte ziare sã aparã cã Adrian Nãstase m-a pus la punct pe mine.

Fac precizarea cã pe mine nu mã pune nimeni la punct, pentru cã nici nu am acest limbaj ºi nu-l accept la nimeni ºi nici nu e stilul premierului ºi al P.D.S.R.

Dar aceastã sintagmã e posibilã în presã numai pentru cã se ajunge din gurã în gurã la adevãrurile unui fragment din Parlament. Eu cred cã este foarte important, dacã dorim sã avem o relaþie normalã cu cititorii, ºi nu doar cu autorii de presã, dacã þineþi la treaba asta, ºi eu nu vreau sã mã încãpãþânez sã hotãrâm sã se obþinã aprobarea plenului comisiei, dar ea sã se facã neapãrat, sã se petreacã neapãrat cu o sãptãmânã înainte. ªi sã fie informatã presa din timp cu privire la caracterul public sau discret, confidenþial al lucrãrilor, deºi eu nu cred în asta.

Pentru ca oamenii de presã sã nu vinã iritaþi, umiliþi ºi consideraþi cetãþeni de rangul doi, când vor sã afle ce se întâmplã în comisia respectivã.

Nimeni nu a rezumat mai bine ce s-a întâmplat în Comisia pentru culturã, în discuþiile cu privire la televiziune, decât presa. ªi nu este vorba de presa de o anumitã orientare, ci de toatã presa.

Aºa cã eu cred cã mai puþinã suspiciune între noi ºi mai multã încredere în conºtiinþa oamenilor de presã care vin la ºedinþele noastre ne-ar ajuta.

Nu este adevãrat cã niºte preºedinþi ar putea fi abuzivi cu plenul comisiilor. Abuzivã este încrederea în acest text medieval, conform cãruia ºedinþele nu sunt publice.