Emil Tocaci

## Domnule preºedinte, Domnilor colegi,

Printr-o coincidenþã interesantã, colegul antevorbitor a încheiat aºa cum aþi vãzut. Exact punctul de la care eu aº vrea sã preiau scurtul meu discurs.

Domnilor colegi, vinovaþii, dupã pãrerea mea, nu vor plãti. Nu vor plãti, pentru cã de zece ani de zile marii vinovaþi nu plãtesc absolut deloc în aceastã þarã. Plãtesc grav cei care au furat o raþã sau douã pâini, cu ani grei de puºcãrie. Prin urmare, domnilor colegi, eu cred cã ºi aceastã agitaþie Ñ afacerea F.N.I.-ului Ñ aceastã agitatã problemã ºi gravã va rãmâne într-o ceaþã la fel ca ºi privatizãrile frauduloase, la fel ca tot ceea ce ºtiþi cã a ros economia acestei þãri. Fac aceastã prognozã, vom vedea dacã mã înºel sau nu. Sunt primul care ar dori sã se înºele.

Domnilor colegi, eu vã pun însã o întrebare? dacã, aºa cum ºtim, nimeni nu are dreptul sã-ºi facã dreptate singur într-un stat de drept, ce se întâmplã într-o þarã dacã nu face nimeni dreptate? Dacã justiþia nu face dreptate? Atunci, pentru cã nimeni n-are voie sã-ºi facã dreptate singur, cum se face dreptatea în acea þarã? Nu se face în nici un fel, domnilor colegi. Aceasta este situaþia în care ne gãsim noi ºi mie mi-e teamã de un moment în care lumea îºi va face dreptate singurã.

Gândiþi-vã la eventualitatea asta. Legile sunt, pur ºi simplu, o batjocurã. Domnul coleg Lšrinczi, la care mã uit acum ºi care este un eminent om de ºtiinþã Ñ poate cã nu ºtiþi toþi acest lucru Ñ a luat apãrarea Academiei Române. Poºta nu vrea, o instituþie a statului, nu vrea sã respecte o lege. Uite aºa, nu vrea! Vi se pare normal?! E posibil?! Uite cã e posibil! E posibil ca un mare escroc sã nu facã închisoare pentru cã nu-i place închisoarea, nu suportã sau are platfus sau deviaþie de sept, claustrofobie, uitaþi, ºi asta o spune un fost ministru al justiþiei, domnul preºedinte al Senatului, Mircea Ionescu-Quintus, care, evident, cu o amarã ironie a spus acest cuvânt, ”claustrofobieÒ, ºi tot cu amarã ironie spunem ceva similar, sau cu veselie nejustificatã.

Domnilor colegi, sã vã mai spun cã Senatul trebuie sã-ºi facã datoria, sã vã mai spun cã Parlamentul nu existã, sã vã mai spun cã mã aºtept la o ordonanþã de urgenþã care sã modifice Constituþia? ªi asta este posibil. Absolut totul este posibil.

Care ar fi soluþia? Soluþia ar fi una singurã, ºi un coleg s-a referit astãzi la ea: modul în care toþi cetãþenii României ne alegem reprezentanþii trebuie radical schimbat. Soluþia este un alt sistem de vot. alegerile uninominale, acesta este drumul, aceasta este soluþia, pentru cã deºi ele au inconveniente, le cunoaºtem, mulþi dintre noi au studiat acest lucru, existã inconvenientul unei slabe reprezentativitãþi, existã inconvenientul generat de posibilitatea multor personalitãþi care n-au tangenþã cu lumea politicã sã intre în viaþa politicã, nepricepându-se: mari actori, mari sportivi. Sunt inconveniente pentru cã nimic nu poate fi de aºa naturã încât sã conducã doar la avantaje. Orice ansamblu de avantaje se asociazã cu unele dezavantaje, dar este foarte limpede cã marele avantaj al unor alegeri uninominale este acela cã personalitãþi puternice intrã în Senatul României ºi în Camera Deputaþilor, dar eu aº recomanda numai pentru Senat alegerile uninominale, deocamdatã.