Constantin Gãucan

Domnule preºedinte,

Domnilor colegi,

Societatea româneascã a fost, din nou, luatã prin surprindere de graba cu care Guvernul României este hotãrât, cu orice preþ, chiar al tezaurului ºi chiar al nedenunþãrii Tratatului Molotov-Ribbentrop, de a încheia un tratat cu Rusia.

Anunþã cã acest preþ va fi, probabil, amintit în niºte anexe ale tratatului. Diplomaþii ºi istoricii de mare autoritate pe care i-am consultat în ultima perioadã spun cã aceastã problemã nu trebuie tratatã separat, ci ea trebuie sã fie cuprinsã în corpul tratatului. Chiar dacã nu vor fi rezolvate Ñ ºi ºtim cã aceste lucruri nu pot fi rezolvate acum sau bãtând din palme Ñ ele trebuie sã rãmânã în permanenþã deschise.

De ce conducerea actualã a României nu ia ºi nu þine cont deja de declaraþia fãcutã de Parlamentul U.R.S.S., în 1989, în legãturã cu Tratatul Molotov-Ribbentrop?

Relaþiile de bunã vecinãtate cu Rusia nu pot fi fãcute cu orice preþ, aºa cum a fãcut vechea guvernare, în graba cu care a semnat Tratatul cu Ucraina.

Tratatul va trebui sã sublinieze clar cã aceste douã probleme nu pot fi închise, aºa cum doreºte ministrul de externe ºi actuala guvernare.

Ruºii, ºtim din totdeauna, cei care mai ºtim puþinã istorie, cã nu au respectat ºi nu respectã niciodatã pe cei care se lasã cãlcaþi în picioare.

Miercuri, 31 octombrie, a fost lansatã la Muzeul de Istorie al României, o carte a doamnei profesor Moisiuc, legatã de tezaurul ºi adevãrurile tezaurului de la Moscova. Cartea a fost scrisã în englezã pentru a putea fi accesibilã strãinãtãþii. La aceastã dezbatere, legatã de aceastã lansare de carte, au participat Clubul istoricilor Nicolae Iorga, Fundaþia Nicolae Iorga, Comisia românã de istorie a celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, Cvorumul civic naþional român, Liga internaþionalã a românilor, Asociaþia pro Basarabia ºi Bucovina, Uniunea culturalã a albanezilor, Reprezentarea românilor din Hertza.

Discuþiile fãcute de aceste asociaþii au dus la câteva concluzii, ºi anume: tezaurul reprezintã o valoare naþionalã uriaºã ºi este rod al poporului ºi al muncii românilor de-a lungul secolelor. Dupã 83 de ani, refuzul pãrþii ruse de a restitui tezaurul ºi acceptarea acestei poziþii de cãtre partea românã echivaleazã cu menþinera valabilitãþii hotãrârii comisarilor poporului din Rusia din 13 ianuarie 1918 de confiscare a acestei valori naþionale româneºti.

Drepturile imprescriptibile ale României asupra tezaurului sunt cuprinse în acte oficiale, atât în 1916 ºi 1917, ºi în repetatele recunoaºteri fãcute de cãtre Uniunea Sovieticã, inclusiv prin restituirea unei minuscule pãrþi din tezaur în 1956, tezaurul care este astãzi la Muzeul de istorie.

Chiar dacã România nu mai are astãzi o frontierã comunã cu Rusia, Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 îºi pãstreazã toate consecinþele tragice pentru neamul românesc.