Gheorghe Mocuþa

## Domnule preºedinte,

## Domnilor deputaþi,

Consultându-mã ºi cu domnul profesor Daneº, care a lucrat la acest proiect, noi vã spunem ºi împãrtãºim punctul de vedere exprimat aici mai devreme cã existã o micã diferenþã între ”se considerãÒ ºi ”se prezumãÒ. Noi mergem pe ideea cã oricând instanþele vor trebui sã demonstreze existenþa acestei fapte. De aceea, noi am mers pe ideea ”se prezumãÒ.

În altã ordine de idei, sigur cã n-am introdus denumirea care se cerea aici, de ”terþiÒ, pentru cã aceastã formulare impersonalã este regãsitã ºi în art. 44 alin. 2, referitor la legitima apãrare, din Codul penal, care spune: ”Este în legitimã apãrare acela care sãvârºeºte fapta pentru a înlãtura un atac material direct, imediat, injustÒ ºi aºa mai departe, fãrã a se referi la un terþ. Acestea sunt motivele pentru care noi nu am fãcut o precizare expresã ºi motivele pentru care, v-am spus, am mers pe ideea de prezumþie. Dacã dumneavoastrã consideraþi cã trebuie sã introducem ”se considerãÒ, în final, nu avem nimic împotrivã.