Szab— K‡roly-Ferenc

Domnule preºedinte, Domnilor invitaþi,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi ºi senatori,

Au trecut aproape trei ani de la ultima dezbatere, în plenul celor douã Camere, asupra acestui subiect atât de interesant ºi totodatã atât de importantã. Fãrã îndoialã, cauzele lipsei evidente de interes faþã de aceastã chestiune pot fi gãsite acolo unde se ia decizia privind punerea pe ordinea de zi a ºedinþelor Parlamentului a oricãrei teme. Avem în faþa noastrã douã rapoarte ale Serviciului Român de Informaþii, cu referire la perioada mai 1997 Ð iunie 1999. A devenit un obicei ca Parlamentul sã dezbatã rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informaþii, iar nu activitatea propriu-zisã a Serviciului.

Vã rog sã observaþi cã pe parcursul anilor a devenit evidentã deosebirea dintre cele douã chestiuni. Putem accepta cã raportul de activitate al S.R.I. este o comunicare cãtre public a ceea ce la un moment dat Serviciul însuºi considerã cã este util ºi important sã fie dat publicitãþii, ca o acoperire la activitatea propriu-zisã sau ca un instrument al transparenþei. Se poate constata, cu referire la ultimii trei ani, o evoluþie pozitivã, mai ales în ceea ce priveºte gradarea importanþei ameninþãrilor la adresa siguranþei naþionale, în care se gãseºte, de fapt, fundamentul politicii în domeniul culegerii de informaþii. Pentru cã a venit vorba de politica în domeniul culegerii de informaþii, este cazul sã punem întrebarea: unde se ia decizia fundamentalã în acest domeniu? Pot fi luate în considerare mai multe rãspunsuri: în însãºi organizaþia S.R.I., la Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii sau în altã parte. În orice caz, este clar cã Parlamentul nu s-a implicat în acest domeniu. Este cunoscut pericolul ce-l reprezintã pentru societate o nelimitatã competenþã a serviciilor speciale în a-ºi stabili, cu de la sine putere, domeniile ºi direcþiile de activitate. Legea îngrãdeºte în bunã mãsurã aceastã tendinþã naturalã, dar nu este suficientã, pur ºi simplu, existenþa legii, iar mecanismele ºi instituþiile de impunere a legii în acest domeniu nu sunt destul de eficiente. Voi reveni la acest subiect cu detalii.

Un element ce trebuie menþionat este îmbunãtãþirea imaginii publice a instituþiei, petrecutã pe parcursul ultimilor ani, estomparea prezenþei în mass-media, diminuarea evidentã a publicitãþii ºi a elementelor de scandal, aplicarea legii faþã de lucrãtori sau foºti lucrãtori ai instituþiei, care de fapt sunt în slujba altora.

Cu referire la conþinutul rapoartelor, permiteþi-mi câteva consideraþii. Serviciul Român de Informaþii incrimineazã, adeseori, faptul cã beneficiarii rapoartelor informative, produs finit al instituþiei, în numeroase cazuri ignorã conþinutul acestora, creând astfel impresia cã, de fapt, munca de culegere ºi prelucrare a informaþiei în domeniul respectiv ar fi fost în zadar. Un control parlamentar mai eficient ar scoate la luminã faptul cã, în numeroase cazuri, o astfel de concluzie este pertinentã, mai ales în sfera economicã. Faptul cã un produs poartã antetul unei instituþii ca S.R.I. ºi ºtampila ”SecretÒ nu înseamnã neapãrat, ºi numai din acest motiv, cã este întotdeauna relevant.