Nicolae Paul Anton Pãcuraru

Domnule preºedinte, Domnilor miniºtri, Doamnelor ºi domnilor senatori, Stimaþi invitaþi,

Sigur, astãzi avem trista ocazie sã discutãm unul din lucrurile cele mai grele din România, ºi anume situaþia aproape inacceptabilã a sistemului de asigurãri din România.

Cred cã primul ºi cel mai important lucru care a fãcut ca situaþia sã se producã a fost menþinerea în funcþiune a acestui sistem de asigurãri de stat, în exclusivitate, a unui sistem care este sortit falimentului, ºi tot ce s-a întâmplat în lume aratã faptul cã au fost necesari 12Ð13 ani de tranziþie, cu o rupturã totalã între transformãrile economice, sociale, financiare ºi aºa mai departe, care s-au produs în România, ºi intrarea în funcþiune a unei noi legi, ºi atât. În sistemul pensiilor explicã de ce costurile sociale au devenit atât de mari ºi, efectiv, sunt insuportabile de populaþie.

Vinovãþia o cãutãm ºi aici, în salã, vinovãþia o cãutãm la toþi cei care au gestionat în aceastã perioadã acest sistem.

Din propria experienþã ºi din propria informaþie pot spune cã Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale, dacã cineva se va duce ºi va vedea cât s-a plimbat, cât a umblat, cât a cãutat, câte delegaþii, câte seminarii, câte expertize ºi cât a cheltuit din banii publici pentru a se documenta, vom constata cã efectele sunt foarte mici în raport cu eforturile. Am fãcut de toate în planul avioanelor ºi cãlãtoriilor, n-am fãcut nimic aproape pentru ceea ce se întâmplã în birocraþia Ministerului Muncii ºi Solidaritãþii Sociale.

Cu siguranþã, Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale n-a avut o culoare politicã sau n-a avut decât o singurã culoare politicã, dar ºi asta este secundar pentru cã nu vã încãlzeºte cu nimic nici dacã a avut, nici dacã n-a avut o anumitã culoare politicã. Oamenii sunt aceiaºi, poartã rãspunderea ºi cu siguranþã cã pot sã rãspundã public.

Ce a fãcut Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale de doi ani încoace a încercat sã ne spunã domnul ministru.

În primul rând, voi spune un lucru, domnule ministru. Vã reproºez faptul cã încã de la preluarea mandatului aþi acuzat cã Legea nr. 19/2000 este o lege proastã. Sã vã dau citate din declaraþiile dumneavoastrã în presã prin care afirmaþi cã Legea nr. 19 este o lege proastã? Nu! Opinia mea este cã Legea nr. 19 cu adevãrat a reuºit sã rezolve multe lucruri ºi, dacã ne aducem bine aminte, în Parlament Legea nr. 19 a fost votatã, la vremea respectivã, ºi de opoziþie cu douã mâini.

ªtim sigur cã, atunci când ministrul muncii spune cã este o lege proastã, sigur cã nu te aºtepþi sã se întâmple un lucru bun în materie.

Haideþi sã vedem ce a fãcut Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale. Aþi încercat dumneavoastrã sã ne spuneþiÉ Legea nr. 19... Noi avem o capacitate enormã de a desfiinþa practic legislaþia, stabilitatea legislativã. În decurs de numai doi ani, mai puþin de doi ani de la aplicare, avem nu mai puþin de 6 ordonanþe de urgenþã care o modificã, douã respinse de Parlament, 4 acceptate de Parlament, sigur, negociate cu tot tacâmul ºi cu tot acordul partenerilor sociali. Nu le voi cita pe toate.