Sergiu Nicolaescu

Domnule preºedinte, Domnilor miniºtri, Stimaþi colegi,

Ñ Dacã nu mã uimeºte numãrul de 136 de ordonanþe mi se pare cã atâtea sunt Ñ, mã mirã totuºi cã între acestea se aflã una privind cinematografia. De ce spun acest lucru? Pentru cã, cu ani în urmã, respectiv în 24 octombrie 1997, a apãrut Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 67, uºor modificatã prin Legea nr. 154 din 15 iulie 1998. Ea a fost luatã în discuþia Parlamentului ºi republicatã în temeiul art. 2 din Legea nr. 22 din 18 ianuarie 1999.

Doamnelor ºi domnilor,

Am în mânã trei documente: aceastã ordonanþã republicatã, am un proiect, o propunere de modificãri, Ordonanþã de urgenþã privind modificarea ºi completarea Legii nr. 22/1999 ºi, bineînþeles, observaþiile mele la aceste ultime propuneri. Sigur, îmi rezerv dreptul, în momentul în care se ajunge la punctul respectiv, sã-l susþin în detaliu.

Ceea ce mã mirã însã, domnule ministru de stat, mã mirã de ce este nevoie, la nu mai puþin de un an de zile, când s-a dat o lege care a completat o ordonanþã de urgenþã cel puþin în 70 de puncte, întãrind ordonanþa de urgenþã care aducea o noutate, aceea a finanþãrii moderne a unei cinematografii, deci prin aceastã Lege nr. 22 s-a creat o a doua mare posibilitate a fondului cinematografic ºi al patrimoniului naþional cinematografic.

Iatã cã Domniile voastre veniþi la mai puþin de un an, înainte ca aceastã lege... vreau sã vã spun cã Ordonanþa de urgenþã nr. 67, republicatã, nu a fost niciodatã aplicatã, deºi ea este lege. Vã pot dovedi, domnule ministru de stat, cã nu numai cã nu a fost aplicatã, dar a fost respinsã, respinsã public ºi respinsã prin documentele date de douã comisii senatoriale ºi de Ministerul Justiþiei.

Sigur cã, în principiu, se pune o singurã întrebare: Într-adevãr, nu existã sau e atât de perfectã aceastã lege-ordonanþã, încât nu suferã modificãri? Nu, domnilor! Într-adevãr, consider, personal ºi ca unul din cineaºtii cei mai vechi din þara asta, cã trebuie sã se opereze modificãri în aceastã lege-ordonanþã. Aceste modificãri însã, de ce trebuie fãcute în fugã, în vacanþa de varã a comisiilor parlamentare, atunci când nimeni nu se va putea consulta cu specialiºtii din cinematografie, cu parlamentarii din cele douã comisii ºi, în felul acesta, Domniile voastre, Guvernul, veþi vota, veþi accepta o ordonanþã care, în mod sigur... de ce spun acest lucru, de ce-mi permit sã spun acest lucru? Este pentru cã modificãrile le am în aceastã mânã. Aceste modificãri pe care, când va veni la punctul respectiv, la detalii, le voi putea comenta, dar aceste modificãri demonstreazã clar faptul cã Oficiul Naþional al Cinematografiei de un an de zile nu respectã aceastã ordonanþã, nu respectã aceastã ordonanþã, iar faptul cã emite o serie de modificãri care nu au legãturã nici cu legea, nici cu ordonanþa, deci modificãri de fond, de structurã a cinematografiei, pentru cã, atunci când Oficiului Naþional al Cinematografiei îi vorbeºti de un fond, deci exista un fond al cinematografiei, vorbeºti de un fond al cinematografiei ºi audiovizualului, fãrã ca aceastã instituþie sã existe, înseamnã cã cei care v-au fãcut aceastã propunere, propunere pe care dumneavoastrã aþi respins-o în Guvern ca ordonanþã de urgenþã, dupã informaþiile mele, de ce, domnilor, este nevoie de ordonanþã în timpul verii? Am venit... Nu fac caz acum de faptul cã în cadrul Comisiei de culturã ea a fost respinsã, nu are nici o importanþã. Dar faptul de a încerca sã introduceþi modificãri într-o lege schimbând structural Legea cinematografiei, înseamnã cã domeniul respectiv, vã garantez eu, va dispare. În aceastã situaþie, eu am o singurã propunere: renunþaþi ca acest lucru sã fie rezolvat printr-o ordonanþã ºi vã promit cã în cele 5 zile Ñ 7 zile