Vã mulþumesc pentru aceastã oportunitate de a discuta problemele de finanþare a învãþãmântului ºi nu vreau sã fac o introducere lungã, nu vreau de loc sã fac introducere, vreau sã intru direct în subiect. Toate lucrurile pe care domnul senator Maior le cere sunt limpezite, nu e nici o problemã din punct de vedere al limpezirii lor. Evident, cãutarea de resurse Ñ aceasta este o problemã a tuturor, în fond, nu numai a învãþãmântului, fireºte, ºi nu e a învãþãmântului în primul rând, sigur. Toatã discuþia Ñ mã bucur cã domnul senator subliniazã Ñ este, desigur, în jurul finanþãrii învãþãmântului. Cu satisfacþie subliniem cã învãþãmântul a trecut de prima evaluare, aºa-numitul screaning, ºi la Bruxelles, ºi mãsurile instituþionale, mãsurile legislative luate în ultimii ani au pus învãþãmântul în situaþia în care poate intra în negocierile de aderare la Uniunea Europeanã, ceea ce este un fapt pozitiv, iar meritul pentru acest fapt aparþine, fireºte, foarte, foarte multor oameni din þara noastrã.
Acum, intrând direct în întrebarea domnului senator Maior, ca sã fie liniºtit cã are rãspunsul, sâmbãtã, dacã vreþi, a fost o discuþie foarte temeinicã a miniºtrilor, care l-a cuprins ºi pe ministrul de finanþe, ºi atunci s-a stabilit urmãtoarea soluþie: 3,69% din produsul intern brut se alocã învãþãmântului prin bugetul central ºi restul de 0,31, cel puþin, prin bugetele locale, aºa încât sã satisfacã condiþia minimalã a legii, care este cel puþin 4% din bugetul de stat.
ªtiu cã e o teorie, o discuþie între economiºti în primul rând, înainte de a fi între noi, ceilalþi, cu ce buget operãm, cã noi o ºtim mai bine. Se opereazã cu buget de stat sau cu buget consolidat? Trebuie sã spunem franc: România a operat dupã 1989, în fiecare an, nu ºtiu înainte, cu bugetul consolidat, dar pasul fãcut, dacã vreþi, cu bugetul din 2000 este urmãtorul: veniturile proprii nu intrã în procentele care se calculeazã, sã delimitãm din capul locului lucrurile. Sigur, aceste procente au o importanþã practicã, mai ales pentru noi, cei care luãm deciziile, pentru cã se înþelege cã dacã îmi dã un buget mai mic din bugetul central, atunci nu pot face salarizarea, pentru cã aici e problema, pentru cã salarizarea, în þara noastrã, ca ºi în alte þãri din Europa, sã spunem, se face prin bugetul central. Bugetul central este cel care alimenteazã salariile pe toatã suprafaþa învãþãmântului în acest moment. Experienþa europeanã este foarte variatã: Italia are buget central exclusiv, Polonia a trecut din acest an la voivodine totul. Dar sunt, sigur, experienþe diferite ºi nu e important acum sã vedem experienþele, ci sã vedem situaþia din þara noastrã.
Deci, ca sã dau rãspunsul la aceastã orã ºi pot sã spun cã ºi în urma discuþiilor liderilor coaliþiei este stabilitã aceastã opþiune de 3,69% buget central, 0,31% bugete locale care, ºtiþi bine, deja prin Legea învãþãmântului din 1995, prin reglementãri ulterioare, alimenteazã cheltuieli de gospodãrie, cheltuieli materiale, în general, cheltuieli de capital în învãþãmântul preuniversitar. Aceasta este opþiunea legii începând cu Legea învãþãmântului în versiunea ei din 1995.
În legãturã cu rezolvarea problemelor care sunt puse de sindicate pe tapet, este elaboratã, încã de câteva sãptãmâni, nota privind acordarea celui de-al 13-lea salariu, de fapt, a premiului anual, cum se mai numeºte în lege, ea este elaboratã ºi este pe agenda Guvernului, este elaboratã solicitarea din partea ministerului privind acoperirea acelor restanþe de la aplicarea Legii nr. 154/1998. Ce s-a întâmplat atunci? Ñ ca sã fie foarte limpede pentru orice senator. Legea nr. 154 a intrat în aplicare la data promulgãrii ei în învãþãmânt pentru motivulÉ, deci în 16 iulie 1998, pentru motivul simplu cã învãþãmântul nu avea nevoie de metodologie de aplicare a legii, învãþãmântul avea statutul. Ca minister noi eram pregãtiþi pentru a executa aplicarea legii, ºi financiar aveam toatã dotarea, ºi a început punerea în aplicare în judeþe. Noi de la minister trebuia sã alimentãm judeþele, aºa încât sã se aplice legea. Ministerul de Finanþe a constatat însã destul de repede cã nu are resurse pentru a aplica legea pe tot sistemul bugetar, ºi atunci, printr-o ordonanþã, a suspendat aplicarea legii în sistemul bugetar prinzând unele judeþe fãrã plãþile fãcute. Pe de altã parte, sigur, învãþãmântul a trebuit sã cedeze 1.000 de miliarde pentru BANCOREX ºi pentru celelalte unitãþi. Aceasta a fost situaþia de fapt care a creat întreaga problemã. Sigur, în timp, datoria de atunci s-a absorbit, oricum, acum, la aceastã orã, ca sã vã dau cifra exactã, mai sunt 427 de miliarde care de la lunã la lunã scad, sumã care scade de la lunã la lunã; acesta este anul 1998. Dar, oricum, ºi aceastã componentã este prinsã în noul buget. Vã dau imediat dimensiunile lui.
În legãturã cu ordonanþa de care vorbeºte domnul Ciumara, aceasta este fãcutã ºi ea merge pe 3 opþiuni: prima opþiune Ñ cei care-ºi amintesc Legea nr. 154/1998 ºtiu cã acolo se opereazã cu valoare de referinþã sectorialã. În momentul de faþã, în învãþãmânt valoarea este 637 de mii de lei, ridicãm la 1.200.000 lei, aceasta este valoarea de referinþã, ceea ce înseamnã o creºtere salarialã de aproximativ 80%. Aceeaºi miºcare se face ºi la personalul nedidactic Ñ ceea ce spuneam acum este la personalul didactic Ñ, se face o trecere de la 571 de mii la 900 de mii. ªi aici este o creºtere salarialã semnificativã. Aº vrea sã se înþeleagã, pentru cã mulþi oameni care nu au intrat în textul legii cred cã acesta este salariul minim în învãþãmânt. Nu. Aceasta este valoarea de referinþã care vine multiplicatã, dupã cum ºtiþi, dumneavoastrã aþi aprobat legea, cu acei multiplicatori prevãzuþi, cum ºtiþi foarte bine, de cãtre lege. Oricum, e o creºtere de aproximativ 80% a salariilor în învãþãmânt.
Acum domnul Ciumara amintea de discuþia cu sindicatele. Sigur, noi putem aplica o lege, dumneavoastrã ºtiþi mai bine decât mine aplicând legile acestei þãri în întregimea lor. Discuþia care este? Sunt deja luate opþiuni de finanþare, cum este opþiunea finanþãrii globale în universitãþi, conþinutã în Legea învãþãmântului, este datã o
ordonanþã care a trecut de Camera Deputaþilor privind finanþarea învãþãmântului preuniversitar ºi sunt mecanismele Legii nr. 154/1998, care este o lege a acestei þãri pe care suntem datori sã o respectãm toþi. Deci noi facem aceste mãriri, dar le corelãm cu aplicarea acestor legi. Nu avem cum sã ieºim nici noi, nici noi nu putem, nu suntem dispensaþi în a aplica legea. Aici e toatã discuþia. Dacã se aplicã întregul mecanism legal prevãzut, dacã ordonanþa se acceptã, atunci lucrurile în învãþãmânt intrã la salarizãri mult mai puternice, foarte stimulative pentru cei care lucreazã puternic.
Evident, va interveni o diferenþiere, dar pânã la urmã trebuie sã spunem clar: pe lumea asta totul se diferenþiazã, vrând-nevrând; însã, cu siguranþã, salariul la toate nivelurile, chiar ºi la niveluri, ca sã spunem aºa, care au fost modeste, creºte.
Vreau sã fie foarte limpede.
Dacã se alocã tot ceea ce eu am spus, atunci din bugetul central vine o sumã de 26.932 de miliarde. Dacã operãm cu aceastã sumã, atunci trebuie sã vã spun cã rezolvãm problemele salarizãrii în sensul în care am menþionat ºi, dacã mai sunt întrebãri, eu sunt gata sã rãspund la întrebãri, relansãm în România investiþiile, pentru cã trebuie spus, de la Angelescu, din 1932, nu a fost lansat în România un program de investiþii destul de larg, iar România resimte la ora actualã nevoia unui program de investiþii în clãdiri, în infrastructura elementarã a învãþãmântului. Noi trebuie sã ne asumãm la un moment dat un astfel de program. A treia chestiune: se poate pune în aplicare un program din anul 1998, foarte bine elaborat de specialiºti, de informatizare a ºcolilor ºi liceelor ºi, în sfârºit, putem realiza programul dedicat învãþãmântului rural, care este unul din marile programe ale acestei þãri ºi care este strictissim, aº spune, necesar dacã noi vrem sã avem un învãþãmânt în ordine.
Vã spun acestea pentru a vedea cã o susþinere cu 4 procente a învãþãmântului pentru a preveni orice neînþelegere nu merge doar în salarii, merge, cum e natural în orice þarã maturã, merge ºi în infrastructurã, merge ºi în lucrurile care susþin întreaga întreprindere care este învãþãmântul.
Mãririle de salarii sunt posibile, noi le realizãm ºi cu aceastã ordonanþã realizãm substanþial baza unui buget puternic, un buget mult întãrit faþã de anii trecuþi; nota bene, ar fi primul an în care România dã 4% din bugetul de stat pentru învãþãmânt. Dacã vreþi, vã dau ºi cifrele din anii anteriori pânã în 1990, nu e nici o problemã, sunt aici. Deci, dacã se face acest efort, putem mãri salariile, însã trebuie spus foarte onest cã mãririle de salariu ºi în România se vor face, încã o datã, pe un buget puternic, dar, ca ºi în alte þãri, pe raþionalizãri de cheltuieli existente ºi pe chibzuirea banilor Ñ e o regulã simplã a oricãrui cetãþean al lumii de astãzi, indiferent cu ce partid voteazã, nu are nici o importanþã aceasta Ñ ºi, desigur, pe resurse extrabugetare, ºi când spun aceasta am în vedere, de exemplu, faptul cã vom intra într-o seamã de programe, RIKOP, SAPARD etc., care au ºi componente educaþionale ºi care mai aduc resurse. Deci ºi învãþãmântul Ñ ºi asta nu e invenþie româneascã Ñ ºi învãþãmântul intrã într-o nouã interacþiune cu mediul economic ºi din aceastã interacþiune el mai câºtigã niºte resurse. La aceasta m-am gândit când am spus resurse extrabugetare.
În legãturã cu întrebarea domnului senator Maior Ñ care sunt datoriile? Ñ am spus cã e vorba de Legea nr. 154/1998 Ñ 427 de miliarde, e vorba apoi de a clarifica o chestiune legatã de transportul elevilor ºi studenþilor. Sigur, legea a dat aceastã soluþie Ñ nu vã ascund, nu ºtiu cine a fost autorul ideii, nu aceasta este important la aceastã orã Ñ a dat o soluþie foarte birocraticã constând în aceea cã banii sunt daþi de la Ministerul Finanþelor la Ministerul Educaþiei, care-i vireazã la Ministerul Transporturilor. Noi am propus ca pe noua lege a bugetului banii sã meargã direct în subvenþii de la Finanþe la Transporturi ºi se încheie discuþia. Dar, mã rog, pânã când vine legea o sã vedem dar, în acest mecanism ce s-a întâmplat? Ministerul Transporturilor a avut o seamã de datorii la buget, cel puþin aºa spun finanþiºtii, iar finanþiºtii, în cazul acesta, n-au mai virat banii la noi, ci au socotit cã cei de la transporturi au fost iertaþi de niºte datorii în contul acesta. Sunt 95 de miliarde, ca sã fiu foarte franc. Pentru noi nu este o problemã, noi cerem la Finanþe, evident Finanþele cer Transporturilor sã dea banii ºi circuitul este cel cunoscut în instituþiile din þara noastrã, dar problema este rezolvabilã, nu este o problemã.
Salariul al 13-lea este prevãzut în bugetul pe care l-am alcãtuit ºi care intrã în suma pe care eu am pomenit-o. Vã stau la dispoziþie cu orice alte date, dar nu aº ocoli prilejul acestei intervenþii de a face un apel cãtre dumneavoastrã ca toþi sã facem un efort, sã lãsãm la o parte diferenþele politice, sã lãsãm la o parte tentaþiile pe care poate cã, natural, le avem, de a încerca sã mobilizãm populaþia pentru o idee sau alta. Apelul meu este foarte scurt la a sprijini reluarea neîntârziatã a activitãþii din ºcoli ºi licee ºi de a ne concentra toþi dincolo de diferenþele de opticã pe care le avem, pe o necesarã reformã a învãþãmântului.
Am auzit un distins coleg, nu ºtiu dacã din Senat sau din Camerã, cã þinea o campanie în Sãlaj Ñ sigur, e libertatea dânsului, cu tot respectul îl tratez Ñ, sub aceastã devizã: ”Învãþãmântul vechi a fost mai bun!Ò. Sã fie foarte limpede, învãþãmântul vechi oricâte figuri a dat, oricâte individualitãþi a dat, dã ºi astãzi cel de astãzi multe figuri importante pe scena culturii, a ºtiinþei etc., învãþãmântul nostru a acompaniat o Românie sãracã. Dacã noi vrem o Românie care sã nu fie sãracã, trebuie spus clar: trebuie sã schimbãm învãþãmântul! Apelul meu este de a conlucra, dincolo de toate direcþiile, la a pune în miºcare energiile intelectuale ºi a nu ceda tentaþiilor de a-i îndrepta pe unii împotriva altora, pentru cã, vã spun, costã enorm ºi ne costã, pânã la urmã, pe toþi ca cetãþeni.
De aceea, ºi închei cu aceasta, apelul este sã se întoarcã toatã lumea în ºcoli, confirmând încã o datã cã ºi noi, ca minister, ºi noi, ca Guvern, ne preocupãm, ºi aceste probleme le rezolvãm în termenii în care, pânã la urmã, trebuie sã spunem clar, îi permit legile þãrii în care trãim, þãrii noastre.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.