Varujan Pambuccian

Domnule preºedinte, Domnule ministru,

## Stimaþi colegi,

Este într-un fel trist cã dezbaterea bugetului are loc cu atât de puþini dintre noi. Este la fel de trist cã, dupã 10 ani, dupã ce România ºi statele cu care atunci era într-o alianþã au pierdut un rãzboi nu militar, ci unul economic, mentalitatea noastrã ºi modul în care operãm la nivelul societãþii ºi al economiei s-au schimbat foarte puþin. Lucrul acesta se regãseºte cel mai clar în fiecare an în buget, care nu face nimic altceva decât sã reflecte o anumitã stare a economiei din anul precedent, de obicei.

Referindu-mã la modul în care sunt construite resursele în acest buget, cred cã ar trebui sã remarc douã lucruri, ºi anume un lucru bun, care este ponderea mai accentuatã în structura intrãrilor la buget a taxelor indirecte ºi, în special, a T.V.A., ºi, în acelaºi timp, sã remarc faptul cã valoarea tuturor acestor taxe ºi impozite din care se formeazã bugetul este în continuare foarte micã.

Dacã ne uitãm la valoarea în dolari a bugetului României, cred cã nu avem nici un motiv de bucurie sau de speranþã cã lucrurile vor intra pe un fãgaº mai bun. Dacã ne referim la modul în care pot fi fãcute economii sau la modul în care pot fi cheltuiþi altfel banii, aº vrea sã fac câteva remarci.

Într-un moment foarte greu pentru foarte multe state europene, fiind vorba de perioada anilor Õ30, a existat un lucru care s-a repetat în principalele state europene ºi în Statele Unite fãrã nici un fel de diferenþã de sistem social, fãrã a þine cont de diferenþele de sistem social, de sistem politic, de mentalitãþi, de nimic. Este vorba de un program amplu de lucrãri de infrastructurã. Sigur, în acele þãri, programul de care vorbesc a fost finanþat în urma unei acumulãri puternice datoratã unor ani de prosperitate economicã. În România, lucrul acesta nu este posibil. Ce este posibil însã este sã concesionãm masiv asemenea lucrãri, ºi nu înþeleg de ce nu o facem.

În condiþiile în care existã corporaþii mari a cãror cifrã de afaceri depãºeºte P.I.B.-ul României ºi care sunt interesate în asemenea concesionãri, fie cã este vorba de amenajãri hidroenergetice, fie cã este vorba de autostrãzi, fie cã este vorba de orice fel de lucrãri de infrastructurã, în condiþiile în care existã nenumãrate ”plimbãriÒ, pentru cã ele sunt lipsite de consecinþe, ale unor persoane cu rãspundere în aceste corporaþii, continuãm sã nu concesionãm aceste lucrãri. Concesionarea lor ar avea un efect categoric pozitiv asupra bugetului de stat, ºi acest efect ar fi unul dublu, pe de o parte, prin ocuparea unei pãrþi a populaþiei, care în momentul de faþã este într-un ºomaj mai mult decât prelungit, deci degrevarea bugetului de la o serie de cheltuieli, iar, pe de altã parte, ar permite o serie de intrãri din impozitele pe care aceste corporaþii le-ar plãti pentru lucrãrile pe care le fac.

Un alt lucru pe care nu reuºesc sã-l înþeleg Ñ ºi se vede, dacã citim cu atenþie cifrele care reflectã intrãrile în buget Ñ este de ce continuãm sã impozitãm profitul într-un