Petre Roman

Domnule preºedinte, Domnule ministru,

Stimate colege ºi stimaþi colegi,

Precizez de la bun început cã iniþiativa Guvernului de a veni în faþa Parlamentului cu o modificare de ansamblu a legii ºi a tuturor reglementãrilor care privesc indemnizaþiile sociale este bine venitã.

De altfel, cred cã este bine cã aici s-a spus Ñ ºi nu o datã Ñ cã, în fond, este vorba sã preluãm o ºtafetã, un guvern de la altul, ºi sã ducem lucrurile mai departe, nu printr-o simplã adaptare la trecut, fiindcã atunci nu avem nici o speranþã sã facem faþã de viitor, ci, mai mult decât atât, o reglementare, acte normative care sã vinã în întâmpinarea a ceea ce vrem sã fie viitorul.

Cu toate acestea, din pãcate, prima susþinere fãcutã a fost politicã ºi destul de polemicã. Prin urmare, acest consens care a apãrut ulterior, de fapt, nu a existat în faza iniþialã, în care Guvernul a angajat aceastã iniþiativã legislativã, fiindcã multe erau de corectat, multe erau criticabile pentru ceea ce s-a fãcut în trecut, nu numai unele lucruri. Iar acelea care au fost criticate puteau fi criticate ºi din mai multe unghiuri de vedere. De exemplu, plãþile compensatorii, este adevãrat, este ºi pãrerea mea Ñ a fost pãrerea mea ºi în momentul când ele au fost lansate, în septembrie 1997 Ñ, plãþile compensatorii nu au fost soluþia cea mai fericitã pentru a declanºa, altminteri, o reformã structuralã extraordinar de grea ºi de importantã, ºi anume reducerea subvenþiilor pentru activitãþile în pierdere.

Sigur cã plãþile compensatorii au cheltuit foarte mulþi bani, dar nu au servit la relansarea muncii, cum s-a spus aici, dar plãþile compensatorii au relansat acel proces de reformã în industria mineritului, unde am moºtenit Ñ vorbesc de noi, cei de dupã Revoluþie Ñ o situaþie de circa 400 de milioane de dolari anual subvenþii în pierdere, ºi astãzi, dupã câte ºtiu eu, sunt la mai puþin de 100 de milioane. Un câºtig însemnat pentru toatã þarã. Este o realitate care nu avea rost sã fie ocolitã.

Cã banii pentru plãþile compensatorii ar fi putut fi gândiþi într-un plan mai coerent, un plan strategic, aº spune, o planificare strategicã, în aºa fel încât aceºti bani sã serveascã, cum s-a spus aici, activ, este adevãrat. Spre exemplu, aceºti bani ar fi putut fi investiþi în construcþia de drumuri forestiere, de care România are mare nevoie, ºi minerii care au fost disponibilizaþi ar fi muncit într-o zonã mai curatã decât în minã, dar în condiþii de calificare aproximativ aceleaºi. Iatã doar un exemplu, ca sã înþelegeþi cã vorbesc nu numai pe deasupra, ci absolut, direct, în concret.

Acum, însã, trebuie sã intrãm în substanþa propunerii pe care o face Guvernul. Cred cã, cel puþin, unul din punctele esenþiale pe care îl avanseazã proiectul este incorect Ñ acea plafonare, egalizare a indemnizaþiei de ºomaj.

Cum ne putem imagina cã atâþia oameni care îºi pierd locul de muncã la vârsta de 50 de ani, bãrbaþi, dar, ia gândiþi-vã, ºi femei foarte multe Ñ femeile cad pradã restucturãrilor printre primele Ñ, cum ne putem imagina cã o asemenea persoanã, bãrbat sau femeie în jurul vârstei de 50 de ani, este în aceeaºi situaþie cu un om care, la 30 de ani, pierde locul de muncã?!