Triþã Fãniþã

Domnule preºedinte, Domnule ministru, Stimate doamne, stimaþi domni,

Stimaþi colegi,

Propunerea legislativã pe care o examinãm astãzi rãspunde fãrã nici o urmã de îndoialã unei necesitãþi reale pe care o resimt nu numai cei ce lucreazã în agriculturã, ci întreaga populaþie a þãrii. Dacã în ceea ce priveºte producþia vegetalã ultimul deceniu ºi în special ultimii 4 ani pot fi caracterizaþi prin cuvintele ”cãdere liberãÒ, ceea ce s-a întâmplat în zootehnie nu se poate defini decât printr-un singur cuvânt: ”dezastruÒ.

Nu am sã repet cifrele prezentate de domnul senator Apostolache cu privire la evoluþia efectivelor de animale în aceºti ani, dar se poate considera cã anumite pierderi erau inevitabile în condiþiile de dupã decembrie 1989 când s-au produs schimbãri radicale, mai ales în domeniul proprietãþii. Sectorul privat a ajuns sã deþinã peste 90% din efectivele totale de animale, însã ºi în acest sector efectivele s-au redus considerabil. Dezastrul în zootehnie, la ale cãrui cauze mã voi referi, a avut efecte dintre cele mai grave asupra populaþiei Ñ consumul de carne ºi produse din carne a fost anul trecut de 45 kg/locuitor, în condiþiile în care aproape jumãtate din ce s-a consumat s-a adus din import. Media consumului de carne ºi produse din carne în Uniunea Europeanã este de circa 80 kg/locuitor. Carnea a devenit la noi un produs de lux, preþurile nu mai pot fi suportate de majoritatea cetãþenilor acestei þãri. Nu mai trebuie sã subliniez ce înseamnã pentru sãnãtatea populaþiei un consum atât de redus de carne, de lapte, de ouã. O spun cu toatã rãspunderea Ñ situaþia la care s-a ajuns pune în pericol însãºi fibra biologicã a naþiunii noastre. Cei ce se fac vinovaþi de aceastã situaþie nu pot fi absolviþi de rãspundere.

Este vorba de politica agrarã greºitã care a înregistrat cele mai grave erori în domeniul zootehniei. Este de condamnat cu toatã fermitatea modul în care s-au distrus marile complexe de creºtere ºi îngrãºare a animalelor ºi pãsãrilor, cele mai multe construite cu fonduri de la Banca Mondialã. Nu era vorba despre menþinerea lor în proprietatea statului, ci despre o privatizare care sã nu conducã la distrugerea unor imense valori, inclusiv a fondului genetic. La fel, lichidarea C.A.P.-urilor nu trebuia sã conducã la distrugerea grajdurilor, la sacrificarea în neºtire a animalelor. Nu mai puþin gravã a fost neglijarea bazei furajere, dispariþia fabricilor de nutreþuri combinate, a altor capacitãþi importante. Totodatã, crescãtorii individuali de animale nu s-au bucurat de sprijinul necesar, aºa cum se petrec lucrurile în þãrile cu o zootehnie dezvoltatã. Nu încape nici o îndoialã cã unul din principalele mijloace de oprire a dezastrului ºi de redresare a situaþiei o constituie legislaþia bunã în acest domeniu atât de important al zootehniei. Apreciez de acea propunerea legislativã pe care o dezbatem ca un act politic de primã importanþã.

Textul care se aflã în faþa noastrã a suferit multe îmbunãtãþiri în urma dezbaterilor din comisie ºi luãrii în considerare a observaþiilor deosebit de pertinente ale Consiliului Legislativ. Avem premise favorabile pentru a adopta o lege bunã, strict necesarã.