Mihai Radu Pricop

## Domnule preºedinte,

## Domnule prim-ministru,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Aº dori, înainte de toate, sã salut preocuparea colegilor noºtri faþã de o chestiune atât de actualã pentru noi toþi, membri ai acestui forum legislativ, ºi anume armonizarea legislaþiei naþionale în materie de protecþia drepturilor minoritãþilor naþionale cu cea europeanã. Nu este mai puþin adevãrat cã asemenea preocupare din partea P.R.M. mã surprinde, într-o oarecare mãsurã, iar pe de altã parte, la o analizã mai atentã a textului moþiunii, nu pot decât sã-mi exprim nedumerirea atât faþã de motivele

care au condus la iniþierea acestui document, cât ºi faþã de scopul urmãrit. Sã mã explic.

În înþelegerea mea, prin moþiune se doreºte ratificarea cât mai grabnicã a Cartei europene a limbilor minoritare ºi regionale într-un instrument al Consiliului Europei, deschis spre semnare în anul 1992 ºi intrat în vigoare abia în 1998, prin care se reglementeazã anumite aspecte legate de situaþiile în care reprezentanþii minoritãþilor naþionale pot folosi limba maternã. Pânã aici nimic neobiºnuit, însã probabil colegii noºtri din Grupul P.R.M. nu sunt la curent cu faptul cã instrumentele europene principale referitoare la aceastã chestiune sunt Convenþiacadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale ºi Carta europeanã a autonomiei locale, ambele deja ratificate de þara noastrã.

Surprinderea mea vine din faptul cã asistãm astãzi la un paradox. Pe de o parte, iniþiatorii moþiunii susþin ratificarea cât mai grabnicã a Cartei europene a limbilor minoritare ºi regionale, iar pe de altã parte, aceiaºi iniþiatori contestã dreptul minoritãþilor naþionale de a-ºi folosi limba maternã în relaþiile cu administraþia publicã, acolo unde populaþia minoritarã este de cel puþin 20% din totalul numãrului de locuitori, pe motiv cã reglementãrile Cartei, pe care o doresc ratificatã cât mai urgent, nu prevãd un asemenea procent. Mai precis, nu stabilesc în nici un fel proporþia reprezentãrii minoritare.

Permiteþi-mi sã aduc câteva precizãri bazate pe text. În expunerea de motive este invocatã lipsa de voinþã politicã pentru ratificarea Cartei ºi inexistenþa unui cadru juridic coerent, unitar ºi european. Doresc sã vã informez cã la nivel european Carta, aºa cum s-a mai spus, a fost semnatã de 13 state, ratificatã de 11 din 43 de state. Aceastã cifrã nu semnificã faptul cã celelalte þãri sunt ºi ele lipsite de voinþã politicã, ci reflectã complexitatea chestiunii în cauzã, reglementarea ei având consecinþe importante asupra relaþiilor dintre Majoritate ºi Minoritate.

Pe de altã parte, România dispune de un cadru juridic poate nu atât de coerent, însã cu siguranþã european, din moment ce Rezoluþia 1.123 din 1997 prin care Adunarea Parlamentarã decidea, în încheierea procedurii de monitorizare pentru þara noastrã, nu mai prevedea problema minoritãþilor naþionale printre domeniile în care era nevoie de o îmbunãtãþire a standardelor, considerându-se cã este în concordanþã cu normele europene.