Szab— K‡roly Ferenc

Domnule preºedinte, Domnule secretar de stat,

## Distinºi colegi,

S-ar cuveni sã salut adoptarea sau punerea pe ordinea de zi a acestui proiect de lege, însã eu am de fãcut câteva observaþii ºi sã exprim câteva rezerve, fapt pe care l-am fãcut ºi la comisie ºi mulþumesc domnului coleg cã a menþionat acest lucru.

Mai întâi se face referire la Constituþia României atunci când se argumenteazã necesitatea adoptãrii acestei legi. Totodatã, experienþa noastrã parlamentarã mã obligã sã fac o constatare pe care sã nu v-o refuzaþi nici Domniile voastre, ºi anume, cã atunci când adoptãm legi de multe ori avem în vedere interesele unei organizaþii deja existente, ca ea sã intre în legalitate ºi sã funcþioneze într-un cadru legal ºi pe plan secundar apare stringenta necesitate de a reglementa exercitarea unor drepturi.

Aici apare, în textul legii, o anumitã neconcordanþã între problematica dreptului la asistenþã religioasã, problematica libertãþii religioase, exercitatã în condiþiile în care persoanele nu-ºi pot exercita absolut toate libertãþile pe care le conferã Constituþia, pentru cã se aflã într-o situaþie specialã.

Dacã privim problema din punctul de vedere acela pe care l-am spus eu, atunci ar fi trebuit, mai întâi, sã adoptãm Legea privind libertatea religioasã ºi legea aceea, mult discutatã, despre cultele religioase ºi apoi sã stabilim un cadru legislativ pentru o organizaþie, care a luat deja fiinþã ºi funcþioneazã, cum este clerul militar.

Dacã studiem cu mare atenþie textul legiiÉ sigur cã o sã-mi atrag niºte antipatii, deja am reuºit, ºi probabil cã pe bunã dreptate unii colegi vor combate în altã direcþie faþã de argumentaþia mea.

Desigur, ne aflãm într-un for parlamentar ºi aici mai mult decât oriunde libertatea de exprimare a opiniilor este sacrosantã ºi sper cã aºa va rãmâne. Deci dacã ne aplecãm cu atenþie asupra textului ºi asupra intenþiilor pe

care legea le are, aceastã lege nu face decât sã ofere un statut anume clerului militar ºi, respectiv, sã dea gradele acelea care la art. 15 se preconizeazã Ñ nu sunt nici foarte mici Ñ ºi, respectiv, sã instituie sau sã ofere baza legalã secþiei de asistenþã religioasã din cadrul acelor instituþii care sunt enumerate în preambul, respectiv în primele articole. Pânã aici nu este nimic rãu, dimpotrivã.

Sunt de acord cã preoþimea care activeazã în armatã trebuie sã aibã un statut anume.

Am avut ocazia sã constat, cu ocazia deplasãrilor în teritoriu ale comisiei, cã aceastã chestiune existã, dar nu este rezolvatã nici problema asistenþei religioase pentru toþi cei care se aflã sub arme, dar mai ales pentru militarii în termen ºi nici chestiunea fundamentalã a libertãþii religioase într-o anumitã situaþie, aºa cum am pomenit la început, respectiv, ceea ce este foarte important, autonomia ºi egalitatea cultelor.

Departe de mine sã emit aici ºi sã argumentez necesitatea de a organiza forþele armate pe criteriile care sã aibã în vedere, în mod prioritar, posibilitatea acordãrii asistenþei religioase. Ar însemna sã organizãm unitãþi sau subunitãþi pe criterii de apartenenþã la un anumit cult. Dar pot sã spun aici cã în opinia mea activitãþile religioase sunt un drept. Ele nu pot ºi nu trebuie sã facã parte din programul de instruire a militarului. Aceea nu mai este libertate religioasã. Se va spune: nici nu face parte.