Ion Predescu

Domnule preºedinte, dupã cum aþi luat cunoºtinþã ºi cunoaºteþi chiar îndeaproape dezbaterea ºi situaþia acestei propuneri legislative, comisia a ajuns la raport de respingere. Datã fiind importanþa problemelor abordate de aceastã propunere, cunoaºteþi cã Ñ ºi rezultã din dosarul cauzei Ñ comisia a invitat Ministerul Justiþiei ºi are punct de vedere scris, Ministerul Public, de asemenea, punct de vedere scris, Curtea Supremã de Justiþie, participantã la dezbateri ºi concluzii scrise, Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei, Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Copilului, punctul de vedere al Guvernului României ºi punct de vedere al Comisiei pentru drepturile omului ºi minoritãþi din Senat.

Toate sunt negative, pentru cã în problema cheltuielilor de judecatã, problematica este rezolvatã de Codul de procedurã civilã, iar nu de Codul familiei. Este o greºealã fundamentalã.

În privinþa modificãrii art. 42, se referã la încredinþarea copiilor minori din cãsãtorie de cãtre instanþã la desfacerea cãsãtoriei, nu are nici o legãturã cu cheltuielile de judecatã.

Modificarea art. 59 alin. 1 privind introducerea acþiunii ºi stabilirea paternitãþii este fundamental greºitã, nu poate fi transferatã rudelor pânã la gradul II sau III sau oricãrui grad de rudenie atâta vreme cât, oriunde în lume Ñ ºi potrivit Convenþiei Europene privind drepturile copilului Ñ acþiunea aparþine copilului ºi se exercitã de cãtre mama lui, el fiind minor, evident, ºi mama reprezentantul legal.

Toate celelalte prevederi din propunerea legislativã între care posibilitatea bãrbatului, care se crede el a fi tatãl copilului minor, de a introduce acþiune nu poate fi reglementatã în lege, atâta vreme cât un asemenea bãrbat are dreptul de a face recunoaºtere voluntarã la starea civilã, în condiþiile prevãzute de lege, atât de Codul familiei, cât ºi de regimul juridic de stare civilã al statutului oricãrui minor.

ªi mai are o curiozitate, ºi anume, ca acþiunea sã poatã fi introdusã ºi de o ”entitate guvernamentalãÒ. Primiþi expresia între ghilimele, pentru cã e citat din propunerea legislativã. Nici nu e cu putinþã de acceptat ca o entitate guvernamentalã, nedefinitã, de altfel, sã poatã exercita o acþiune în stabilirea paternitãþii în numele unui copil minor.

Iar ultima problemã, problema prescripþiei, propunerea legislativã zice aºa: ”Acþiunea sã fie prescrisã dupã trecerea a doi ani de la împlinirea vârstei de 18 ani, în afarã de cazul când nu poate fi întreruptã sau suspendatã acþiunea.

E cu neputinþã sã laºi situaþia statutului juridic al unui minor timp de 18 ani în situaþie neclarã, nedefinitã, ca apoi sã mai curgã încã doi ani, timp în care el, eventual, sã îºi exercite personal dreptul, dacã îl exercitã sau nu.

Asemenea concepþii în materie de prescripþie nu pot opera în materie de stare civilã, unde copilul încã de la naºtere trebuie sã aibã o situaþie cât se poate de clarã, sau de la naºtere în termenul cel mai scurt cu putinþã.