Adrian Pãunescu

Domnule preºedinte,

Este vorba de o lege imperfectã, care rezolvã, pe moment, o problemã gravã ºi, de aceea, în loc de a ne preocupa de toate amãnuntele ei, cred cã trebuie s-o adoptãm de urgenþã, eventual, eliminând acea precizare, care mi se pare cã relativizeazã totul ºi poate arunca totul în haos, la care s-a referit colegul care a vorbit înainte, ºi anume sintagma ” _în limita fondurilor disponibile_ Ò.

De acord cu formularea ” _plata sumelor privind ajutoarele financiare se face în ordinea înregistrãrii cererilor_ Ò, dar, dacã punem ” _în limita soldului disponibil_ Ò, e ca ºi când am mai vota o datã acea parte din Legea circulaþiei, care spune cã trebuie sã încetineºti rularea maºinii ” _pânã la limita evitãrii oricãrui pericol_ Ò. E mult prea vag.

Eu cred cã Guvernul, angajându-se în aceastã treabã, trebuie sã ºtie pe ce conteazã ºi sã dea tuturor celor care se aflã în aceastã situaþie zecile de milioane stabilite, pentru cã, altfel, va exista un fel de supremaþie a celor care au investit cu o zi înainte. Sã nu creãm o nouã tensiune în viaþa, ºi aºa tensionatã, a acestor oameni.

Al doilea lucru pe care voiam sã-l spun este cã una dintre victoriile asupra raþiunii se petrece. Când am intrat, nemulþumiþii F.N.I. m-au strigat într-un fel, victorios, dupã care mi-au zis: ”Vrem legitimaþii de maghiar!Ò

ªi le-am spus: ”Domnilor, poate cã aveþi dreptate, dar nu aici se obþin!Ò

Ce vreau eu sã vã spun este cã viruºii încep sã acþioneze în atmosfera politicã româneascã ºi se ajunge la nebunii de felul acesta. Cineva îºi închipuie cã undeva existã o capitalã care le poate da ceea ce au investit, minþiþi, e adevãrat, înºelaþi, în România.

Aºa cã eu propun sã eliminãm acea sintagmã ºi sã-i dãm drumul, aºa imperfectã cum este, acestei legi care rezolvã o problemã importantã, a unor oameni necãjiþi ºi majoritari, în aºteptarea rezolvãrilor de fond.