Adrian Pãunescu

Domnule preºedinte,

Eu am dorit sã intervin, pentru cã se discutã un lucru important ºi n-aº vrea sã ne facem cã nu observãm una din componentele politicii mondiale, care este prezenþa evreilor, a evreilor de vârf, care, în cazul Antonescu, nu din stalinism fac contestaþia pe care o fac, ci din informaþii greºite, pornite din zona noastrã, pornite ºi din laºitatea unora dintre noi, ºi din neputinþa de a se bate cu ceea ce ajunge sã fie, la un moment dat, un loc comun Ñ cum s-a întâmplat ºi aici, cineva a ºi spus asta Ñ un loc comun care nu poate intra în discuþia ºi în prerogativele secretarului de stat de la Ministerul Justiþiei sau în discuþia unor judecãtori.

Într-adevãr, domnul secretar de stat spune un lucru corect. Noi trebuie sã declanºãm o cercetare adâncã a lucrurilor respective. Voi da un exemplu. Se vorbeºte despre masacrul de la Odessa. Acest lucru s-a întâmplat ºi el este profund regretabil, sub specia umanã. E cumplit. Nimeni nu poate justifica omorârea unei furnici, cu voia, darãmite masacrul de la Odessa. Dar masacrul de la Odessa trebuie judecat astãzi ºi prin grila a ceea ce se întâmplã în Orientul Apropiat, unde, pentru un fapt rãu, pentru cã dã un palestinian cu praºtia ºi loveºte sau pentru cã se duce un grup de palestinieni ºi creeazã o situaþie de moarte acolo unde o ceeazã, Guvernul israelian dã o replicã de 15, de 20, de 1.000 de ori mai puternicã. ªi nimeni nu judecã lucrurile acestea cu asprime, cu nedreptate, ci încearcã sã înþeleagã, deºi ambele pãrþi sunt îndreptãþite sã fie înþelese, încearcã sã înþeleagã necesitatea care apare într-un moment ca acesta, într-un moment în care un copil, în lume, este victima unei bombe nespecifice, a unei bombe care omoarã orice, numai ca sã omoare. Lucru profund regretabil, cum regretabilã este ºi replica.

La fel sunt ºi lucrurile la Odessa. Nu trebuia sã se întâmple asta, dar au fost omorâþi ofiþeri români. Aºa au stat lucrurile ºi în Basarabia ºi în Bucovina. Dar, întradevãr, nu un judecãtor poate pune acum aceastã problemã. Trebuie voinþã politicã, trebuie sârguinþã ºi trebuie negociatori, care sã meargã cu adevãrul acesta în faþa lumii, pentru cã evreii americani, nu cã au ei ceva cu noi Ñ eu cred cã noi trebuie sã încetãm sã gândim aºa, pentru cã este o gândire pãguboasã, profund pãguboasã Ñ, nu cã au ceva cu noi, dar sunt intoxicaþi, în aceastã direcþie, de ani ºi ani de zile. Or, despre chestiunea aceasta, într-adevãr, oamenii de autoritate, oamenii publici trebuie sã dea referinþe ºi sã încerce sã facã dreptate nu lui Antonescu, care este un mare personaj complex, ci þãrii lor, pentru cã, ori de câte ori intrã în discuþie un orizont rãsãritean european, nouã ni se aduce aceastã imputare. În numele acestei chestiuni, într-adevãr, trebuie sã acþionãm cu mult calm, cu multã inteligenþã ºi cu multe argumente, nu pentru a spãla monumentele, cã nu mai putem noi sã le spãlãm de acum încolo, ci pentru a spune adevãrul aºa cum a fost el, despre el. Ce s-a fãcut rãu, s-a fãcut rãu, dar ce s-a fãcut bun, s-a fãcut bun. Altfel, într-adevãr, tânãra generaþie nu va înþelege niciodatã de ce suntem în situaþia de a primi aceeaºi replicã ºi de la staliniºti, ºi de la cei pe care Stalin, oricum, i-a prigonit Ñ de la evrei.