Cristian Dumitrescu

## Domnule preºedinte,

Eu nu vreau sã repet ceea ce, foarte corect, a spus domnul senator Vladislav. Vreau doar sã fac o precizare în legãturã cu termenii ºi cu necesitatea ca în actul legislativ sã respectãm nu numai termenii, ci ºi noþiunile care reprezintã aceºti termeni.

Avem doi termeni ºi douã noþiuni. Este vorba despre ”înfiinþareÒ, care este un atribut, aºa cum se prevede în lege, exclusiv al Parlamentului, pentru cã Parlamentul legifereazã, deci, prin lege, înfiinþeazã aceste universitãþi, ºi este al doilea termen ºi a doua noþiune, de acreditare, care este un atribut al Guvernului prin instituþiile pe care le-a creat în mod special pentru aceastã procedurã.

Deci, cele douã elemente sunt proceduri diferite, una este apanajul, dacã vreþi, al nostru, al Legislativului, este vorba despre înfiinþarea prin lege; alta este o procedurã de acreditare care nu este un simplu termen.

În spatele acestui cuvânt se regãseºte o întreagã procedurã care a durat în timp, care a cunoscut etape care este explicatã în lege, care a fãcut obiectul unei legi care a fost la rândul ei modificatã în aceºti 10 ani... Deci, încurcarea celor doi ”termeniÒ nu este un termen academic, nu face altceva decât sã introducã confuzie, or, ceea ce este mai grav pentru o astfel de legislaþie este sã se creeze confuzie.

Eu sunt de acord ºi cu domnul Turianu cã termenii intrinseci în noþiunea lor literarã poate sã apropie mai mult de ceea ce spune Domnia sa, dar în realitate noi funcþionãm ºi discutãm în aceastã situaþie cu douã noþiuni diferite, care, bineînþeles, sunt termeni.

Înfiinþarea, atribut al Parlamentului, ºi acreditarea, atribut al Guvernului ºi al instituþiilor specializate.