Victor Apostolache

Domnule preºedinte, eu ºtiu cã iniþiatorul a rãspuns numai la câteva întrebãri, comisia nu a rãspuns la propunerile care s-au fãcut aici ºi v-aº ruga sã îmi daþi voie sã prezint punctul de vedere al comisiei referitor la problemele ridicate în cadrul dezbaterilor generale.

Aº pleca de la început cu rãspunsul la punctul de vedere susþinut de reprezentanþii Grupului Naþional Liberal, care printre altele negau importanþa acestor exploataþii agricole în sensul cã nu pot fi comparate cu o uzinã sau cu o fabricã sau ceva asemãnãtor. Eu aº spune cã, dacã luãm numai o componentã a acestei exploataþii agricole, respectiv solul, o sã vedeþi cât de important este acesta ºi, pentru a-mi susþine acest punct de vedere, dau numai un citat din spusele, acum 70 de ani, ale academicianului Ionescu-Siseºti: ”Rare sunt câmpurile de activitate care sã intereseze mai multe categorii de oameni de ºtiinþã ca solul. Pe lângã agronom, pedagog, pedolog, silvicultor, ecolog, chimist, mineralog, botanist, solul intereseazã pe geograf, pe zoolog ºi economist, pe etnograf ºi istoric, pe sociolog ºi ar trebui sã intereseze tot atât de mult ºi omul politic ºi de stat, ca ºi pe oricine are un rol de conducere ºi rãspundere în societate, a cãrui viaþã ºi putere se întemeiazã în ultimã analizã pe pãmânt.Ò

S-a fãcut aici afirmaþia cã s-a neglijat problema exploataþiei agricole. Eu cred cã a fost o scãpare a celor care au fãcut aceastã afirmaþie, întrucât s-a elaborat în legislaþiile trecute Legea nr. 36/1991 pentru înfiinþarea de asociaþii ºi de societãþi agricole, o lege a arendei care încerca sã rezolve aceste probleme ºi, de ce nu, Legea nr. 83/1993 care a fost abrogatã în legislatura trecutã, care avea în vedere tocmai sprijinirea unor asemenea forme.

Cât priveºte lipsa de strategie pe termen mediu ºi lung a actualei guvernãri, eu vreau sã vã spun, ºi o sã vã prezint la momentul respectiv cã existã o strategie, numai cei care n-au vrut s-o vadã n-o cunosc, ºi cã cel puþin în ceea ce priveºte organizarea teritoriului, avem în vedere sã constitutim exploataþii durabile, intensive, pe o suprafaþã de 2,5 milioane de hectare (aceasta, bineînþeles, într-o perioadã de 10Ð15 ani) ºi acest poroiect de lege vine tocmai în sprijinul acestei legi. De asemenea, o agriculturã durabilã semiintensivã pe circa 2,5 milioane ha, o agriculturã extensivã raþionalã, pe cât posibil, o agriculturã organicã pe circa 3 milioane de ha. Deci nu de programe ducem lipsã, ci ducem lipsã de sprijin în materializarea acestor programe ºi mai bine zis de înþelegerea necesitãþii acceptãrii acestor programe.

În ceea ce priveºte susþinerea cã este bine sã avem exploataþii familiale durabile, eu vreau sã vã reamintesc cã agricultura durabilã este în primul rând o agriculturã viabilã din punct de vedere economic, care rãspunde exigenþelor cererii de alimente sãnãtoase ºi de calitate superioarã, este o agriculturã care garanteazã protecþia ºi ameliorarea resurselor naturale pe termen lung ºi le transmite nealterate generaþiilor viitoare. Pentru a fi durabilã, agricultura trebuie sã fie productivã, profitabilã, ecologicã ºi sã-ºi conserve resursele. Or, în propunerea fãcutã cu acele dimensiuni, nici vorbã de aºa ceva. S-a argumentat cã trebuie dimensiuni reduse, pentru cã aºa ar fi în Comunitatea Europeanã. Eu cred cã este o argumentaþie fãrã rost, pentru cã a ne compara noi, acum, care venim dintr-o perioadã pe care alþii n-au tranversat-o, cu ceea ce e în Comunitate este total neavenit. Pentru cã în Comunitate, la dimensiunile exploataþiilor s-a ajuns în zeci ºi chiar sute de ani în unele þãri, în timp ce noi vrem acum, prin propunerile care s-au fãcut ºi prin amendamente, ca pe cale naturalã sã ajungem la asemenea dimensiuni. Or, calea naturalã înseamnã o sutã de ani, în condiþiile în care cei cãtre care ne ducem probabil cã trebuie sã le cerem sã rãmânã chiar pe loc ca sã ajungem ºi noi acolo. Or, numai în ultimii 5Ð6 ani asistãm la o concentrare a suprafeþelor ºi în Comunitatea