Emil Boc

Domnule preºedinte,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat apreciazã cã actul de graþiere este un act firesc care face parte din logica juridicã ºi constituþionalã, numai cã el trebuie sã fie exercitat în conformitate cu aceastã logicã juridicã. Obiecþiile Partidului Democrat cu privire la acest proiect de lege sunt de naturã juridicã ºi, în primul rând, obiecteazã faptul cã nu sunt precizate ºi n-au fost precizate de cãtre Ministerul Justiþiei mãsurile de reintegrare socialã a infractorilor care urmeazã a fi eliberaþi pe baza acestui act de graþiere.

2. În actul de graþiere se menþioneazã faptul, ºi chiar în expunerea de motive, cã vor beneficia de actul de graþiere acele persoane care au dat dovezi temeinice de îndreptare pe parcursul executãrii pedepsei.

Din nefericire, în conþinutul proiectului de lege nu gãsim nici un indiciu, n-avem nici un criteriu, n-avem nici un fel de referire la modul în care sunt evaluate aceste dovezi temeinice de îndreptare. ªi, pe bunã dreptate, ne întrebãm: care sunt aceste dovezi care vor sta la baza aplicãrii actului de graþiere.

În al treilea rând, în cursul dezbaterilor din Comisia juridicã, amendamentele Grupului Partidului Democrat care vizau îmbunãtãþirea acestui proiect de lege au fost respinse. ªi mã refer aici la douã dintre ele, ºi anume, este vorba de o propunere a Partidului Democrat potrivit cãreia persoanele graþiate care în decurs de 3 ani, cu rea-credinþã, nu au acoperit prejudiciul sau despãgubirile la care au fost obligate, sã execute pedeapsa ce le-a fost graþiatã. Era o mãsurã prin care urmãream sã asigurãm nu numai protecþia ºi favorizarea aceluia care iese din închisoare, ci ºi protecþia celui vãtãmat, persoanei vãtãmate care a suferit un prejudiciu.

ªi, nu în ultimul rând, atât de mult disputata problemã a intrãrii în vigoare a acestei legi. Noi am spus-o de la început, încã de la dezbaterile din luna decembrie, cã nu se poate ca un act de graþiere sã se aplice doar hotãrârilor judecãtoreºti definitive, pentru cã asta compromite logica juridicã a actului de graþiere încãlcând flagrant atât un principiu constituþional, menþionat de colegul meu, art. 16 alin. (2), cât ºi o normã ºi o regulã fundamentalã a dreptului procesual penal, acea regulã potrivit cãreia nimeni nu-ºi poate agrava situaþia în propria lui cale de atac.

Nu în ultimul rând, vrem sã subliniem bâlbâiala cu care Guvernul a gestionat acest proiect de lege. În mod normal, un act de graþiere nu se discutã un an de zile, aºa cum s-a întâmplat acum, proiectul a fost anunþat de cãtre Guvern în 26 iulie 2001 ºi, uitaþi, suntem aproape la 1 iulie 2002 ºi proiectul se aflã în dezbatere, proiect care în mod normal poate, de data aceasta, s-ar fi justificat sã fie promovat printr-o ordonanþã de urgenþã, precis pentru a nu crea în penitenciare dezbateri, probleme ºi alte complicaþii. Este o bâlbâialã nepermisã care a indus în opinia publicã, în penitenciare, ºi, în general, în societate, un curent de nesiguranþã ºi de instabilitate.