Anghel Stanciu

Domnule preºedinte, iatã cã s-a înregistrat ºi prima premierã, doamna ministru nu este de acord cu ceea ce a votat la comisie. Deci ideea de termen nu este legatã de posbilitatea ca senatele sã fixeze sau sã nu fixeze. Ideea de termen este legatã de anumite manevre care se fac din partea celor care au bani spre a-i determina pe cei care n-au bani, dar care sunt imediat sub linia roºie, deci sub linia de admitere, sã se dea de o parte ca sã intre celãlalt. Cu cât lungim termenul sau lãsãm la latitudinea celor de acolo se fac aceste tranzacþii. Noi am zis cã în 5 zile este suficient ca cine are sã se hotãrascã sã se înscrie. Tranzacþii se pot face ºi în acestea 5 zile, dar pânã îl aflã pe ãla unde este, pânã îl gãseºte... De aici am plecat la ideea de 5 zile. Dacã consideraþi cã este bine sã-i lãsãm sã-ºi negocieze locurile, poate îi lãsãm, având în vedere cã deja sunt studenþi care au dreptul sã dea admitere simultan la douã facultãþi ºi care îºi negociazã locul, retragerea de la cea de a doua, cu cei care sunt sub listã; dacã mai introducem ºi între cei cu taxã aceastã negociere, s-ar putea sã ne trezim în alt spaþiu decât cel universitar, care se poate chema Obor, Vitan-Bârzeºti sau mai ºtiu ce.

Eu zic sã rãmânem la acest termen. Aceasta a fost gândirea noastrã atunci ºi a doamnei ministru. Dacã cineva ºi-a schimbat-o... sã o argumenteze. Vã mulþumesc.