Ioan Oltean

## Domnule preºedinte,

Þin doar sã subliniez în atenþia antevorbitorilor, reprezentanþi ai U.D.M.R.-ului, cã aceste drepturi pe care dânºii doresc sã le confere organismelor neguvernamentale, ele sunt deja conferite, existã atât în actul normativ pe care îl dezbatem, Legea nr. 137, cât ºi în Convenþia de la Aarhus, care a devenit act intern, ºi, în consecinþã, nu se impune sã le confere dânºii aceste drepturi. Pe de o parte.

Pe de altã parte, organizaþiile neguvernamentale au toatã libertatea sã desfãºoare asemenea activitãþi nu numai în temeiul actelor normative care le conferã acest drept, ci ºi în temeiul statutului pe care ele îl au.

Aº vrea doar sã reamintesc conþinutul art. 3 din Legea 137, lit. i), în care se spune cã statul este obligat sã creeze un cadru de participare a organizaþiilor neguvernamentale ºi a populaþiei la elaborarea ºi aplicarea deciziilor de mediu.

Iatã deci cadrul necesar existent fãrã sã fie nevoie sã mai precizãm într-un articol distinct elementele pe care antevorbitorii le-au subliniat.

Vã mulþumesc.

ºi formulãri de tipul ”dezbaterea publicãÒ Ð a ce? Nu se precizeazã ce sã se dezbatã public Ð ºi ”luarea deciziilorÒ.

Pe de altã parte, eu n-am înþeles cum atâta vreme cât finanþarea se asigurã din alte surse, cum poate sã se organizeze ºi sã realizeze investiþii aceste O.N.G.-uri? În ce calitate?

În principiu, ideea pe care a susþinut-o preºedintele comisiei este corectã. Existã acte normative care precizeazã cu claritate competenþele ºi atribuþiile organizaþiilor nonguvernamentale sau neguvernamentale ºi nu vãd de ce ar fi nevoie, în mod expres, sã se prevadã un text care ºi aºa este formulat insuficient de clar.