Emil Boc

Domnule preºedinte,

La art. 5, la punctul 3 din cadrul amendamentelor respinse din raport figureazã un amendament al Grupului parlamentar al Partidului Democrat ºi care constituie, practic, punctul nevralgic al acestei legi.

Aºa cum a fost menþionatã aceastã problemã ºi în cadrul dezbaterilor generale, noi trebuie sã decidem aici, cum, cui Ð am stabilit Ð cum aplicãm acest act de graþiere. Aplicãm actul de graþiere doar sentinþelor rãmase definitive la data publicãrii în **Monitorul Oficial** a acestei legi sau aplicãm actul de graþiere faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã? ªi o sã încerc pe scurt sã vã prezint ambele variante.

În varianta iniþialã înaintatã de cãtre Guvern în 26 iulie 2001, actul de graþiere se aplica faptelor sãvârºite pânã la data de 26 iulie 2001. Aºa era în forma iniþialã a proiectului de lege. În cadrul dezbaterilor din Comisia juridicã din toamna anului trecut. Ministerul Justiþiei a revenit cu un amendament ºi a modificat aceastã opticã spunând cã nu trebuie sã se mai aplice actul de graþiere faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã, ci sã se aplice numai hotãrârilor judecãtoreºti rãmase definitive.

Schimbarea de opticã îi aparþine Ministerului Justiþiei. Noi ne menþinem punctul de vedere cã varianta iniþialã este cea mai bunã ºi sub raport juridic ºi sub raportul oportunitãþii. Juridic, este pentru prima datã în România când un act de graþiere se aplicã, dupã ºtiinþa noastrã, hotãrârilor judecãtoreºti rãmase definitive.

Care sunt avantajele ºi dezavantajele fiecãrei soluþii? Dacã mergem pe varianta actualã propusã de cãtre Guvern hotãrârilor judecãtoreºti rãmase definitive, este posibil ca douã persoane care au sãvârºit aceeaºi faptã, sã zicem fapta care sã intre sub incidenþa graþierii, o lovire simplã sau un furt simplu, sãvârºesc aceeaºi faptã dar sunt judecate în locuri diferite, o persoanã sã fie judecatã la Cluj ºi una la Bucureºti, dacã persoana de la Cluj a avut beneficiul ca rolul instanþei de acolo sã nu fie foarte aglomerat ºi sã parcurgã toate cãile de atac Ð judecãtorie, tribunal, curte de apel Ð ºi sentinþa sã fi rãmas definitivã, va beneficia de actul de graþiere, iar cea care a sãvârºit aceeaºi faptã, dar a sãvârºit-o la Bucureºti, ºi a intrat pe rolul instanþelor de la Bucureºti unde, sã spunem cã este mai aglomerat rolul instanþelor, termenele fiind mai lungi s-ar putea, cu foarte multã siguranþã ca aci, la Bucureºti, sentinþa sã nu fi parcurs cele trei cãi de atac. Sã fie, sã zicem, în faza la Curtea de Apel. Ei! Acestei persoane care are termen, sã spunem, dupã data publicãrii în **Monitorul Oficial** a acestei legi, aceastã persoanã nu va benefica de actul de graþiere.

ªi, atunci, se pune pe bunã dreptate întrebarea: nu încãlcãm principiul egalitãþii în drepturi a cetãþenilor? Adicã, cetãþenii, faþã de aceeaºi situaþie, trebuie sã beneficieze de acelaºi tratament. E vorba de principiul egalitãþii de tratament. Acesta este viciul major al actualei formule propuse de ministrul justiþiei. Deci, este posibil ca, pentru aceeaºi faptã, cu aceeaºi încadrare juridicã, sãvârºitã în locuri diferite ºi judecatã în locuri diferite, o persoanã sã beneficieze de actul de graþiere, iar alta sã nu beneficieze de actul de graþiere.