Smaranda Dobrescu

## Domnule preºedinte,

La o problemã care ar suscita multe discuþii ºi ar necesita multe discuþii, aº încerca doar în câteva vorbe sã rãspund. Dacã Legea ºomajului ºi aplicarea ei în cei 10Ð11 ani de economie de piaþã ar fi fost bunã, n-am fi avut în momentul de faþã aceastã cifrã a ºomajului. Sã nu uitãm cã 11 ºi ceva procente rata ºomajului s-au înregistrat la începutul anului 2000, dupã ce a fost deosebit de generos bugetul ºi cu plãþi compensatorii ºi cu aceastã perioadã îndelungatã de asistenþã. Problema este cã modul în care s-a fãcut ajutorul de ºomaj în România în ultimii ani a indus comportamente negative faþã de muncã. Or, dacã dorim o reformã, ºi aceastã lege a venit în întâmpinarea satisfacerii cerinþelor actuale, adicã de impulsionare a forþei de muncã, de impulsionare a mentalitãþilor cãtre muncã, ºi nu cãtre asistenþã din partea statului, atunci reducerea perioadei de asistenþã este primul ºi cel mai important act pe acest drum.

Dacã noi înºine, legiuitorii, suntem în stare sã ne schimbãm aceastã mentalitate, cã acordãm facilitãþi tuturor celor care creeazã locuri de muncã, cã îi ajutãm pe cei care sunt în cãutarea unui loc de muncã prin numeroase forme de asistenþã, atunci trebuie sã acceptãm cã este strict necesar sã umblãm atât la cuantumuri, cât ºi la perioada de acordare a ajutorului de ºomaj. Ca atare, comisia îºi menþine punctul de vedere. Vã mulþumesc.