Petre Naidin

Domnule preºedinte,

La vremea respectivã depusesem vreo 20 de amendamente, pe care evident cã nu am cum sã le mai susþin Ñ exerciþiul bugetar s-a încheiat pe anul trecut, nouã sã ne fie de bine!, de bugete numai de bine! Ñ, dar simt nevoia sã fac o sintezã a ceea ce am dorit eu atunci sã expun ºi, evident, ea nu poate sã fie decât prinsã în stenogramã.

Atunci, exact cum era ºi în nota de fundamentare ºi cum a prezentat ºi domnul preºedinte al Comisiei pentru buget, finanþe, de la Senat, din cauza unor tendinþe de reducere a alocaþiilor bugetare, de creºtere a fiscalitãþii ºi, respectiv, de accentuare a declinului economiei naþionale, am simþit nevoia sã introduc anumite corecþii, la anumiþi ordonatori de credit, ºi, în spiritul prevederilor constituþionale, sã gãsesc acele resurse financiare de acoperire.

Mi s-a pãrut firesc atunci sã intervin la anumite capitole: întrucât cele 17 mii de miliarde care au fost, ca sume suplimentare, alocate, nu aveau cum sã satisfacã capitolul cheltuielilor de capital Ñ întrucât acea sumã era infimã Ñ de 168 de miliarde, ºi, practic, s-au blocat lucrãrile de investiþii; la capitolul de cheltuieli materiale ºi servicii, pentru cã s-a alocat un spor de 7%, ceea ce nu avea decât sã conducã la ideea cã anumite sectoare erau la limita de supravieþuire; la sãnãtate, întrucât erau insuficiente fondurile pentru hranã, medicamente, materiale consumabile, energeticã, cãldurã; la educaþie, mã refeream la bursele din învãþãmântul preuniversitar, la un anumit spor; la apãrare naþionalã ºi ordine publicã.

La Capitolul ”SalariiÒ, întrucât s-a acordat numai 13% din suma totalã de 17 mii de miliarde, evident cã, necompensându-se pe trimestrul IV, aceasta însemna un deficit serios pentru salariaþii bugetari.

Mai atrãsesem atenþia cã, deºi trebuia sã intre în vigoare Legea nr. 138/1999 privind salarizarea personalului militar ºi, respectiv, Legea clerului, s-a dorit o retardare de o lunã sau douã, pentru a nu li se plãti ceea ce noi, împreunã, aici, am convenit.

La producþia de export s-au alocat numai 20 de miliarde, adicã 0,1% din suma doritã. Bugetele locale au primit sume insuficiente ºi, practic, nu au reuºit sã încheie anul 1999 în cele mai depline condiþii de funcþionalitate; s-a dorit inclusiv ca sumele pe 1998, de mii de miliarde, restanþele la plata anumitor investiþii, sã le plãteascã tot bugetele locale, în condiþiile în care ele erau ale bugetului de stat.

S-au redus atunci cheltuielile pentru dezvoltarea publicã ºi construcþiile de locuinþe, iar serviciile publice au

primit 1.500 de mii de miliarde, în condiþiile în care aveau nevoie de 10.000 de miliarde.

Închei, spunând, ca observaþie, cã nici relaxarea fiscalã a anului 1999 ºi nici prin efectul acestei ordonanþe nu s-a atins ceea ce ni s-a spus, întrucât, din 98 de poziþii dintr-o listã a taxelor ºi impozitelor, 10 se referã la impozit, 4 la contribuþii, 22 la fonduri, 48 la taxe, 9 la timbru, unul la T.V.A., unul la accize ºi unul la comision; nu e vorba de comisionul de care ne criticã presa, ci comisionul cuvenit direcþiilor de muncã ºi protecþie socialã judeþene.