Nicolae Leonãchescu

## Domnule preºedinte,

N-am uitat obiectul discuþiei, voiam sã continuu argumentaþia începutã de domnul deputat Petrescu ºi care mi se pare ilustrativã pentru acceptarea unui termen sau a celuilalt. Mã refeream la limita extremã la care puterea judecãtoreascã poate sã devinã stat în stat.

Or, evident cã spuneam, adevãrurile sunt la mijloc, va trebui ca funcþia de normare a Parlamentului sã fie acceptatã de toþi, inclusiv de Executiv, care pune în practicã programul politic al majoritãþii parlamentare, altfel nu mai are nici o normã, atomizarea este perfectã ºi poate cã duºmanii României asta ºi doresc sã obþinã.

În ceea ce priveºte propunerea fãcutã Ð ”recomandareÒ, ”solicitareÒ, ”cerereÒ, ”obligaþieÒ Ð, evident cã este vorba de un ºir de termeni care, semantic, au grad diferit, dinspre ”fac ce vreauÒ spre ”obligaþie absolutãÒ.

”RecomandareaÒ înseamnã mult prea puþin faþã de ceea ce noi dorim sã obþinem prin aceastã hotãrâre a Parlamentului. Termenul de ”solicitareÒ este foarte elegant. Urmeazã propunerea domnului Dejeu, de ”cereÒ, ca în final ”sã obligeÒ, punct pe care nici eu nu-l accept.

Deci este foarte elegantã propunerea ca în loc de ”recomandareÒ, care nu înseamnã o obligativitate, nu înseamnã nimic, practic nici responsabilitate, sã adoptãm cuvântul ”solicitãÒ.