Gavril Dejeu

## Domnule preºedinte,

Nu este nici un fel de contradicþie. Textul nostru, pe care îl avem acum în faþã, nu impune obligativitate de responsabilitate pentru conþinutul actului. Dacã actul întocmit de agent sau de colaborator, sau cine o fi el, este un fals, rãmâne fals fãrã nici un fel de responsabilitate din partea C.N.S.A.S., iar în art. 44 intervine responsabilitatea C.N.S.A.S. în a interpreta documentele, ºi, unde are îndoialã asupra valorii reale a actului, trebuie sã-ºi spunã punctul de vedere. Este cu totul altceva. Dacã eu am, de pildã, în calitate de instrumentator, un act care îmi stârneºte bãnuialã, intervine responsabilitatea mea pentru a limpezi, a constata falsitatea lui sau veridicitatea lui. Asta este într-adevãr, în lumina art. 44, obligaþia C.N.S.A.S.. Dar dacã un act este fals, textul nostru, din art. 35, care este la rând, spune cã falsul conþinut în actul existent în dosar nu atrage nici un fel de responsabilitate din partea C.N.S.A.S.. Textul este oarecum superfluu. La nivel de principii de drept, nici un fel de fals conþinut într-un act existent nu poate antrena responsabilitatea unui altuia decât a autorului lui. Dar, pentru cã dumnealor au vrut probabil sã se punã la adãpost de orice fel de temere în aceastã privinþã, textul poate sã rãmânã, dar nu existã nici un fel de contradicþie între cele douã instituþii.