Nicolae Vãcãroiu

Domnule preºedinte ºi stimaþi colegi,

Am încercat de la aceastã tribunã, acum vreo douã sãptãmâni, sã vã demonstrez de ce nu este posibilã separarea mijloacelor de producþie, a clãdirilor, a terenurilor de incintã care aparþin astãzi domeniului public al statului, de terenuri, în ceea ce priveºte modul în care se deruleazã procesul de privatizare, ºi vãd astãzi cum comisiile reunite au venit cu o formulã puþin hazlie, ca ºi cum mâine investitorii se bat sã cumpere instalaþiile care se ocupã de desecãri, de îndiguiri sau instalaþiile de irigaþii. Eu cred cã este o glumã, domnilorÉ

Dacã îmi arãtaþi în lume vreun investitor cãruia, cel puþin, îi trece prin minte sã cumpere aºa cevaÉ Deci, aþi încercat într-un fel, sub o formã camuflatã, sã veniþi la formularea pe care o gãsiþi în ordonanþa care provoacã astãzi dezastrul în tot ce înseamnã societãþi agricole cu capital majoritar de stat.

Vreau sã reþineþi cã, în timp ce noi discutãm, lucrurile merg într-un ritm extrem de rapid.

Cu toate intervenþiile de aici ºiÉ, în fiecare zi, ca pe bandã rulantã, se deruleazã acþiuni de privatizare, direcþionate pe persoane, ºi mai discutãm douã sãptãmâni, dupã care, scoatem o lege careÉ nu mai are de ce s-o punem în aplicare, pentru cã nu mai are obiectul muncii.

Vã spuneam atunci, domnilor, cã în þarã au început acþiuni, nu de acum, pregãtite destul de inteligent, de majorare a incidentelor pentru a deveni proprietari pe ele la preþuri de nimic ºi selectarea I.A.S.-urilor care deþin spaþii imobile, bune, care au o situaþie, o bazã materialãÉ ºi am sã vã dau un exemplu, poate vã lãmuriþi de ce nu se poate aºa cevaÉ cu gândul cã voi reuºiÉ sau nu voi reuºi, cel puþin mi-am fãcut datoria ºi v-am atras atenþia.

V-am explicat cã nu poþi sã dai o suprafaþã imensã de teren care reprezintã incinta cu toate bunurile imobile care înseamnã, acolo Ñ eu ºtiu Ñ, hale pentru reparaþii utilaje agricole, sediu administrativ, centru de vinificaþie sau de prelucrare, silozuriÉ nu poþi sã le separi de terenÉ de terenul care face obiectul concesionãrii pe 15Ð25 de ani. De ce? Pentru cã dai în proprietate permanentã toate aceste mijloace de producþie, în timp ce restul, terenul, intrã concesionat pe o perioadã limitatã.

Deci, dupã 15 ani, cel care doreºte sã vinã Ñ un altul Ñ sã concesioneze terenul este lipsit de toate aceste mijloace de producþie.

În al doilea rând, pe parcursul celor 15 ani, agenþia domnului ministru Mureºean constatã cã cel care a preluat în concesiune, sã zicem, 6.000 de ha nu îºi respectã obligaþiile. Distruge terenul, nu-l trateazã cum trebuie, mã rog, ºi atunci anuleazã contractele de concesionare, dar el rãmâne proprietarÉ ºi sã vã arãt pe ceÉ ca sã mã înþelegeþi exact de ce este atâta bãtãlie pentru a nu crea un sistem de funcþionare în regim privat a terenurilor aparþinând domeniului public.

Iatã o informaþie Ñ domnul Mureºan poate sã ne infirme. Noi avem documente deocamdatã. Una din cele mai mari societãþi agricole cu capital de stat care aparþin domeniului public, Societatea ”PrejmerÒ Ñ Braºov Ñ un exemplu vã dau Ñ a fost cumpãratã de firma ”KlapbisÒ. Cine este firma ”KlapbisÒ? Un patron care este din comuna Arcuº, Valea lui Criº Ñ Covasna, întâmplãtor, Lengel Josef, un cetãþean român, întâmplãtor, de etnie maghiarã, care cumpãrã nici mai mult nici mai puþin o suprafaþã de incintã care, vreþi dumneavoastrã sã intre ºi aþi scos-o de laÉ ºi aþi bãgat-o în capital socialÉ de 322.000 de metri pãtraþiÉ Asta înseamnã 33 de hectareÉ Pe aceste 33 de hectareÉ Incinta, domnilor, deci s-a majorat incinta, s-a luat din domeniul public, la 33 de hectare, cu toate bunurile acestea imobileÉ ºi acolo existã o dotare serioasãÉ A cumpãrat-o, domnilor, cu un miliard patru sute ºaizeci ºi patru de milioane de lei, cu alte cuvinte, cu 25 dolari metrul pãtrat sau în lei cu 4.547 lei metrul pãtrat.