Florin Buruianã

Domnule preºedinte ºi stimaþi colegi,

O parte din discuþiile care s-au iscat pe seama acestui proiect de lege au fost iscate de niºte probleme pe care le-am ridicat eu, probleme la care nu s-a rãspuns nici acum. Vreau sã fie bine înþeleasã chestiunea ºi sã încercãm sã o rezolvãm cu maturitate ºi seriozitate. Este vorba de necesitatea de a se dota comerþul din România cu 600.000Ð800.000 de astfel de case de marcaj. Aceste case de marcaj trebuie sã funcþioneze dupã aceea mulþi ani ºi în condiþii foarte bune, în România.

Interesul nostru Ñ ºi firesc ar fi ca, dat fiind acest volum extrem de mare de utilaje asemãnãtoare Ñ, interesul Guvernului României ºi interesul economiei naþionale ar fi sã fabricãm aceste utilaje în þarã, cu atât mai mult cu cât în România existã cel puþin 3Ð4 fabrici în care statul, ºi populaþia, ºi România au investit zeci de milioane de dolari, care au, în mare, utilajele necesare pentru aceastã fabricaþie, urmând sã fie completate, poate, cu ceva importuri de modernizare, de perfecþionare, dar care ar putea sã fabrice aceste utilaje.

S-ar impune deci sã existe o preocupare pentru ca aceastã clasã mare de utilaje sã fie fabricatã la noi. Ele nu pot fi fabricate la întâmplare, pentru cã, aºa cum experienþa de pânã acum a dovedit, utilizatorii de case de marcaj nu pot fi obligaþi ca în fiecare an sã schimbe tipul de casã. În funcþie de ce idei vin, mã rog, vorbesc generic, Ministerului Finanþelor, ei sã schimbe casele de marcaj, cã le fac într-un fel, cã le fac în alt fel. De aceea, înainte de a se trece la rezolvarea fundamentatã a acestui program, ar trebui sã existe o gândire de perspectivã a Ministerului Finanþelor, în care sã se spunã foarte clar ce se vrea de la aceste case. Se doreºte

platã cash, se doreºte platã ºi cu carduri, platã cu cecuri Ñ adicã ce forme de date de intrare Ñ ºi dupã aceea de ce sistem de date de ieºire au nevoie de la aceste case. Dupã ce se lãmureºte aceste lucru, scris ºi clar, ºi pentru totdeauna, de cãtre Ministerul Finanþelor, dupã aceea trebuie sã se facã un caiet de sarcini precis ºi clar, caiet de sarcini pe baza cãruia sã se facã licitaþii de cumpãrare de licenþã pentru fabricarea în þarã a acestor case.

În momentul în care se hotãrãºte care sunt agenþii care reuºesc la aceastã licitaþie, atunci, în paralel, se procedeazã la asimilarea în fabricaþie, cu cumpãrarea în paralel a caselor care vor fi, dupã aceea, utilizate în România. Exact aºa cum s-a asimilat, sã zicem, în România fabricarea automobilelor ”DaciaÒ, trecându-se la fabricarea maºinilor în paralel cu cumpãrarea aceloraºi maºini din Franþa. Pânã când se pune în funcþiune fabricaþia noastrã ºi, dupã aceea, asigurãm fabricaþia ºi, timp de 10Ð15Ð20 de ani folosim aceste utilaje. Asta este, de fapt, problema. Dacã noi dorim sã procedãm în felul acesta este firesc ºi aºa ar proceda orice þarã civilizatã ºi orice stat care vrea sã progreseze. Dacã noi dorim sã mergem altfel, mergem cum am mers ºi pânã acum, cu rezultatele pe care le cunoaºtem.