Dumitru Bãlãeþ

Domnule preºedinte ºi stimaþi colegi,

Totuºi, ca procedurã, nu mi se pare corectã. Între art. 5, alineatul în care se prevede modul cum se realizeazã indemnizaþiile, ºi art. 6 este o asemãnare profundã pânã la tautologie, dacã mã pot exprima aºa ºi eu consider cã nici dacã vrem sã o luãm procedural pentru oamenii care sunt în salã nu putem sã procedãm, pentru cã nu existã nici un fel de cvorum pentru a proceda ca atare, încât ori intrãm sã examinãm fondul între cele douã pãrþi, ori renunþãm ºi continuãm altã datã, ca sã putem sã ajungem ºi la o soluþie normalã ºi mi se pare cã iarãºi este un viciu de fond; Comisia de culturã nu ºi-a spus cuvântul. Nu se poate sã procedãm aºa!

Cred cã avem obligaþii foarte importante în aceastã privinþã ºi are dreptate iniþiatorul sã nu prevedem numãrul, ci suma, suma care se adapteazã numãrului, nu numãrul care se adapteazã sumei. Aceasta este o chestiune absolut esenþialã a legii. Noi trebuie sã fim scutiþi de aceastã, cum sã spun, schimbare anualã a sumei ca atare. Ea trebuie sã rãmânã o sumã valoricã ºi iarãºi vã mai atrag atenþia cã legea are o importanþã moralã foarte mare pentru cei care vin din urmã, pentru tineret, pentru oamenii care sunt în activitate. Ei nu vor mai fi presaþi de ideea de a câºtiga bani, ci merite reale în viaþa culturalã, ºtiinþificã ºi sportivã a þãrii, ºtiindu-se scutiþi la bãtrâneþe ºi în eventualitatea unor accidente ºi nenorociri, de moartea prin inaniþie sau aºa cum se întâmplã, din pãcate, astãzi cu cei mai valoroºi oameni de culturã ai þãrii. Asta este problema ºi vã rog foarte mult sã gândim foarte profund, pentru cã iniþiatorul a pornit din interiorul breslei, ºi nu din afara ei.

Noi, care o discutãm acum, o discutãm puþin din afarã ºi nu vedem aspectele profunde ºi umanitare ale legii ºi nici de compensare moralã. Asta este esenþial pentru noi.