Mihai Baciu

Domnule preºedinte, Onoraþi colegi,

Guvernul a promis, la învestirea sa în decembrie anul trecut, cã spre deosebire de anii anteriori proiectul Legii bugetului de stat pe anul în curs va ajunge în Parlament înainte de jumãtatea lunii martie. Suntem în 20 martie ºi se pare cã mai avem de aºteptat ceva, pânã ce acest proiect, aºteptat de altfel de întreaga þarã, sã ajungã la noi.

Guvernul a mai promis atunci cã alcãtuirea bugetului se va face dupã o nouã filosofie, astfel încât domeniile cele mai importante ale vieþii noastre economice ºi sociale sã scape de austeritatea care le slãbeºte de mai mulþi ani, adicã de sãrãcie cronicã, boalã de care suferã România postrevoluþionarã.

Dar, aºa cum spuneam, proiectul de buget se naºte în dureri ºi, mai mult decât atât, în ultimul timp, responsabili din Guvern, în frunte cu primul-ministru, vorbesc tot mai des despre un buget de austeritate, despre reduceri dureroase de personal, despre un deficit bugetar tot mai rebel, care nu vrea sã asculte deloc de promisiunile fãcute de actualii guvernanþi în campania electoralã. Peste toate acestea, Guvernul, în scopul sporirii resurselor bugetare ºi al încadrãrii în deficitul convenit cu organismele internaþionale, adoptã mãsuri disperate, care încalcã legile existente ºi atenteazã la siguranþa zilei de mâine pentru largi categorii sociale.

O asemenea mãsurã este Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 32/26 februarie, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 810/5 martie. Deºi se intituleazã nevinovat: ”Ordonanþã pentru reglementarea unor probleme financiareÒ Ñ ea constituie, prin câteva articole ale sale, un atentat la adresa unui domeniu considerat prin lege drept prioritate naþionalã Ñ este vorba de educaþie.

Mã voi referi în continuare, stimaþi colegi, doar la aceste articole. Ele poartã numerele 6, 12 ºi 13. Art. 6 desfiinþeazã pur ºi simplu Fondul special de susþinere a învãþãmântului de stat, incluzându-l în buget, cu scopul foarte probabil de a-l repartiza tot învãþãmântului, prin acel faimos 4% din P.I.B. Adicã, vedeþi dumneavoastrã, dragi educatori, noi respectãm legea celor 4%, numai cã în realitate învãþãmântului i s-au luat aceºti bani. Dar asemenea subterfugii nu mai pot pãcãli pe nimeni.

Art. 12 al ordonanþei desfiinþeazã chiar prevederea legalã dupã care: ”Finanþarea învãþãmântului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puþin 4% din P.I.B. (art. 170 din Legea învãþãmântului)Ò. Conform acestui articol din Ordonanþa nr. 12 de care spuneam: ”Finanþarea învãþãmântului de stat se asigurã din fonduri publice, în limita a cel puþin 4% din P.I.B.Ò Cu alte cuvinte, sursa finanþãrii nu mai este bugetul de stat, ci aºa-numitele ”fonduri publiceÒ, care vor da vina unele pe altele, rezultatul cert fiind o accentuare a subfinanþãrii învãþãmântului.

Dar cea mai gravã reglementare este prevãzutã în art. 13 al ordonanþei. ”Începând cu anul 2001 Ð se spune în acest acest articol Ð finanþarea instituþiilor de învãþãmânt preuniversitar de stat se asigurã din bugetele locale ale unitãþilor administrativ-teritoriale pe a cãror razã acestea îºi desfãºoarã activitatea.Ò Întreaga suflare din învãþãmântul preuniversitar, educatori, învãþãtori, profesori, este profund îngrijoratã Ð ºi pe bunã dreptate Ð pentru cã în spatele textului de mai sus se ascund zile negre pentru aceastã categorie socialã atât de importantã ºi atât de vitregitã.