Corneliu Vadim Tudor

## Domnule preºedinte,

## Onoraþi colegi,

Îmi revine plãcuta îndatorire de a saluta, în numele Partidului România Mare, acest eveniment de importanþã istoricã, eveniment ce aparþine întregii suflãri româneºti. Nu este al unui partid, nu este al unor instituþii, este al spiritului public românesc, este al unui sentiment de solidaritate naþionalã, pentru cã Ilie Ilaºcu nu s-a luptat cu oricine, Ilie Ilaºcu s-a luptat totuºi cu umbra unui imperiu care nu ne lasã sã trãim în legea noastrã ºi în casa noastrã de mai bine de 300 de ani.

Verticalitatea deosebitã a acestui rãzeº, a acestui urmaº al oºtenilor lui ªtefan cel Mare începe sã devinã un reper, un reper moral pentru mulþi dintre noi, inclusiv pentru cel care vã vorbeºte pentru cã el nu a scãpat de oriunde, el a scãpat din Casa morþilor Ñ cum spunea Dostoievski.

Cei care au stat în temniþele staliniste ºtiu ce bãtãi crâncene luau numai pentru cã au cântat ”Deºteaptã-te româneÒ sau ”Hora UniriiÒ sau ”Pe-al nostru steagÒ al lui Ciprian Porumbescu.

Mulþumesc colegilor din P.D.S.R. pentru cuvintele frumoase pe care le-au spus.

Totodatã, vreau sã prezint scuze Ñ poate cam târziu Ñ pentru vocea pe care o am. Am fãcut o virozã puternicã, unde credeþi? Unde crezi, dragã Gyšrgy Frunda? La Palatul Trianon.

Deci am fost la Versailles când ne-am întors de la Strasbourg...