Dumitru Badea

Domnule preºedinte, Onorat auditoriu,

Constat cã în ultimul timp fuge lumea de Parlament de parcã am fi ciumaþi.

Ieri am vãzut în presã un sumar foarte consistent al instituþiilor adjudecate de primul-ministru numai ºi numai pentru a deþine pârghiile deciziei.

Dacã sunt de acord cu douã dintre modificãrile propuse de domnul preºedinte Iliescu la Legea privind organizarea ºi funcþionarea Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii ºi faptul cã ele sunt necesare, aºa cum a spus ºi domnul senator Petre Roman, nu sunt de acord cu prima dintre ele, respectiv eliminarea sintagmei ”Parlamentului RomânieiÒ de la art. 4 lit. c), ºi nu mã poate convinge nimeni cã la mijloc nu este altceva decât aceastã tendinþã de a elimina Parlamentul ca instituþie supremã în procesul legislativ.

Dacã ne amintim bine, acest Consiliu Suprem de Apãrare a Þãrii a funcþionat 11 ani anticonstituþional, deoarece Legea nr. 39/1990 a apãrut înainte de Constituþie, iar legea îi conferea atribuþii care þin de Parlament, prin Constituþie. Nu mai intru în amãnunte în legãturã cu faptul în care s-a fãcut reorganizarea Armatei Române, care nu a fost aprobatã de Parlament, ci printr-o hotãrâre a Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii.

Din respect pentru domnul preºedinte, de asemenea, nu o sã mai intru în alte amãnunte, însã credem cã trebuie sã intrãm pe prevederile Constituþiei, cel puþin din acest punct de vedere, ºi tocmai pentru a se evita o interpretare greºitã privind sarcinile ºi atribuþiile Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii propunem spre aprobare Parlamentului României ca aceastã expresie de la art. 4 lit. c) sã rãmânã.

Noi credem, ºi este vorba acolo despre douã domenii foarte importante, aplicarea planului de mobilizare a economiei naþionale ºi a execuþiei bugetului de stat pentru primul an de rãzboi ºi a doua, mãsurile necesare pentru apãrarea ºi restabilirea ordinii constituþionale... Deci supune spre aprobare Parlamentului României ºi nu supune spre aprobare nu ºtiu cui.

Motiveazã aceastã eminenþã cenuºie, domnul consilier Talpeº, cã acolo s-ar înþelege cã Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii trebuie sã lucreze direct cu Parlamentul, or, relaþia se face totdeauna prin preºedintele acestui consiliu, care este preºedintele þãrii. Nici vorbã ca sã reziste un asemenea argument.

Eu susþin cã trebuie adoptat acest art. 4 la lit. c), aºa cum este el formulat.