Dumitru Badea

## Domnule preºedinte, Onorat auditoriu,

Dacã înainte de 1989 România avea un venit anual de peste un miliard de dolari proveniþi din exportul de tehnicã de luptã Ñ 80% din cele 21 miliarde de dolari, datoria externã a României, au fost achitate din vânzãrile de arme Ñ, toate guvernele postdecembriste ºi-au fãcut o cauzã din a pune la pãmânt aceastã industrie.

Ar fi o absurditate sã-i acuzãm pe guvernanþi cã n-au menþinut acest nivel ºi dupã 1990, în condiþiile în care sfârºitul rãzboiului rece a condus, inevitabil, la scãderea comerþului mondial cu arme, de la circa 95 miliarde de dolari la aproape jumãtate.

Înainte de a face câteva referiri concrete la conþinutul legii, daþi-mi voie sã mai amintesc cã în proiectul de buget pe anul 2002 nu este prevãzut nici un leu pentru industria de apãrare.

Domnul ministru afirma aici cã noi n-am þinut pasul cu modernizãrile la nivel mondial ºi aºa mai departe. Nu cere nimeni aceastã treabã, nici nu este posibil, dar vreau sã vã informez, ca membru al Comisiei pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã, cã am fost în diverse unitãþi ale industriei de apãrare ºi avem cu ce ieºi pe plan extern, din acest punct de vedere.

Trebuie recunoscut deschis cã nu existã nici un fel de concepþie privind viitorul acestei industrii.

De altfel, a devenit o regulã de comportament a guvernelor de dupã 1989, de la care dumneavoastrã nu faceþi excepþie, cum se ridicã o categorie de salariaþi sã cearã ceva Ñ de cele mai multe ori sã munceascã Ñ cum se iau mãsuri de lichidare a lor. Au ieºit minerii în stradã, s-au închis minele; au ieºit profesorii, anul acesta se va reduce substanþial numãrul cadrelor din învãþãmânt; la fel ºi în domeniul medical ºi în altele; au ieºit, de curând, cei din industria de apãrare, nu mai rãmâne nici jumãtate din efectivul de salariaþi.

Actul normativ pus astãzi în dezbatere este numai începutul.

Ordonanþa încalcã grav aproape toatã legislaþia din domeniul apãrãrii. Nu are avizul necesar al C.S.A.T.-ului, nu are în vedere prevederile Legii nr. 73/1995 privind pregãtirea economiei pentru apãrare, ºi când afirm aceasta mã gândesc la faptul cã o serie de obiective din industria de apãrare sunt transformate în parcuri industriale.

Vã rog sã priviþi ºi dumneavoastrã aceastã Ordonanþã nr. 65, care vorbeºte, în general, despre crearea unor parcuri industriale ºi Ñ arãtau niºte colegi mai înainte nu existã nici un fel de posibilitate ca aceste unitãþi sã devinã altceva decât mormane de fier vechi, care sã fie aruncate la groapa de gunoi. Nu se ia nici un fel de mãsurã în aceastã ordonanþã care sã oblige, eventual, la pãstrarea profilului acestor unitãþi care sunt transformate în parcuri industriale.

Vor ajunge Ñ spunea cineva aici, spun ºi eu Ñ ca fabrica de la Cugir sã fie transformatã în avicola sau mai ºtiu eu ce...

Aceasta este bãtaie de joc faþã de munca atâtor generaþii ºi o lipsã de rãspundere, condamnabilã, faþã de siguranþa naþionalã a României.