Grigore Emil Rãdulescu

## Domnule preºedinte,

## Onorat auditoriu,

Sã facem, aºa, un mic bilanþ pe niºte date statistice la realizãrile onoratului Guvern. Toatã lumea râde, cântã ºi danseazã. Sãrãcia s-a extins în toate mediile ºi zonele din România. Chiar ºi patronii pot fi oameni sãraci.

În rândul ei, rata sãrãciei este aproape de 6%. Aproape jumãtate din gospodãriile din mediul urban nu-ºi pot achita la timp cheltuielile de întreþinere a locuinþei ºi factura la energie.

Potrivit rezultatelor unei anchete a Institutului Naþional pentru Statisticã, peste 40% din populaþia ruralã trãieºte sub pragul sãrãciei. Veniturile reale ale gospodãriilor au scãzut în 2001, reprezentând 69% din anul 1995. Peste 3 milioane de pensionari trãiesc cu 1,7 milioane lei lunar, echivalent la 50 de dolari, dar pensiile din România coboarã pânã la mai puþin peste 10 euro. Aproximativ 2 milioane de salariaþi, adicã jumãtate din numãrul angajaþilor români, lucreazã pentru salariul minim pe economie.

În România, alocaþia plãtitã de stat pentru un copil este doar de 5 euro pe lunã, cu mult redusã ca valoare faþã de nivelul din 1989. Acum reprezintã ca valoare o treime din suma alocatã în perioada prerevoluþionarã ºi infinit mai micã decât cea plãtitã în statele vestice, de aproape 20 de ori.

Mai mult de jumãtate din populaþia þãrii trãieºte la limita de subexistenþã, 12% dintre români trãiesc în sãrãcie severã. O treime din populaþie trece printr-o sãrãcie relativã.

Potrivit clasificãrii Institutului pentru Calitatea Vieþii, aceasta este o radiografie pe scurt a nivelului de trai din România ºi pe acest fundal Guvernul Nãstase a elaborat un program special cu ample promisiuni pentru perioada 2002Ñ2003. Va putea Guvernul sã aloce fonduri suficiente pentru a aduce nivelul de trai din România la nivelul statelor din Uniunea Europeanã? Greu de crezut. Mai ales

cã acest document vorbeºte de alocarea de sume, fãrã a se preciza ºi sursa lor în detaliu.

Ministrul finanþelor, Mihai Tãnãsescu, a declarat extrem de lapidar: ”Programul social angajeazã resursele financiare ºi instituþionale disponibile în acest moment, atât la nivel naþional, cât ºi localÒ, însã aceste resurse sunt alterate de valoarea imensã a creanþelor bugetare de la sfârºitul anului 2001. Peste 120 de mii de miliarde de lei reprezentau datoriile restante cãtre bugetul de stat ºi bugetele locale. Gradul de colectare a contribuþiilor sociale curente în 2001 a variat între 77 ºi 80% CASS ºi ºomaj, în timp ce recuperãrile, datoriile istorice au prezentat doar 7% din sumele încasate.

Pe de altã parte, România este mult în urma þãrilor europene în ceea ce priveºte alocarea de fonduri publice pentru protecþia socialã. Ultimele date publice ilustreazã faptul cã nivelul cheltuielilor de protecþie socialã reprezintã în România 64% din cel al þãrilor membre ale Uniunii Europene. Chiar cheltuielile sociale totale se aflã pe un prag mult inferior, cu 20% din P.I.B., faþã de 30Ñ 40% în þãri ca Polonia, Ungaria, Cehia. Pentru a ajunge din urmã nivelul de trai al populaþiei Europei de Vest, efortul financiar al României este imposibil de susþinut ºi prin urmare ar fi o utopie sã ne imaginãm cã putem atinge prea curând standardele de viaþã din þãrile dezvoltate.