Gheorghe Dumitraºcu

Domnule preºedinte, Onorat auditoriu,

Voi vorbi, înainte de toate, ca istoric.

Domnilor, atât cât înþeleg eu, este clar cã începem sã ne înscriem pe o axiomã. Regimul politic din România, instaurat dupã decembrie 1996, se îndreaptã spre instaurarea unui regim de autoritate, un pas spre dictaturã. În rezumat, ar fi ordonanþele de urgenþã ºi celelalte ordonanþe, batjocorirea rolului Parlamentului ºi al parlamentarilor, neprezentarea reprezentanþilor Guvernului în faþa Parlamentului, în genere, marginalizarea acestei instituþii, instaurarea, de asemenea, a unei terori deosebite, arestãri, judecãþi.

Domnul preºedinte ar avea dreptul de a dispune oricând de 5.000 de oameni înarmaþi, pe care sã-i mâne pe teritoriul României, oriunde este nevoie, având în vedere ideea interesantã a gestionãrii crizelor. Gestionarea crizelor înseamnã acþiune împotriva revoltaþilor Ñ þãrani, muncitori, funcþionari ºi aºa mai departe.

În privinþa presei, onorabili reprezentanþi ai presei, dumneavoastrã ºtiþi mai bine decât mine câþi ziariºti sunt arestaþi, câþi sunt judecaþi, câþi sunt condamnaþi, câþi sunt daþi în judecatã. Din nefericire, o parte însemnatã a mass-media face o crizã de isterie, ºi cea care este înfeudatã, fãrã îndoialã, joacã un rol trist ºi distructiv. Seamãnã aceastã campanie cu aceea din 1936Ð1937, care a justificat, într-un anume fel, lovitura de stat pe care a pregãtit-o, el însuºi, Carol al II-lea. Conºtient sau inconºtient, sau inconºtient, sau extraordinar de conºtient.

Domnilor, un ziarist, A. P. Samson, care scrie ”Amintirile unui ziarist între 1927Ð1938Ò, aminteºte atmosfera tristã, a doua zi dupã instaurarea dictaturii. Nu era dictaturã, era un regim de autoritate Ñ vom vedea cã nu este dictaturã Ñ desfiinþarea ziarelor ”AdevãrulÒ, ”DimineaþaÒ, ”DreptateaÒ Ð se plânge însuºi Iuliu Maniu Ð ”Lumea RomâneascãÒ, ”viitorul însuºi este lovitÒ.

Vreau sã spun cã, în ce priveºte societatea de astãzi, aºa-zisa societate civilã, care nu exceleazã prin civilizaþie, ci mai mult prin militarizarea datã jos din pod, sprijinã aceastã campanie împotriva regimului parlamentar din România. Nu am greºit cu nimic spunând ”împotriva regimului parlamentarÒ.

Domnilor, ”DilemaÒ este un ziar al Guvernului. Sau este un ziar oficial, ca sã zic aºa. Aceastã ”DilemãÒ, pânã în 1996, a luptat, plãtitã de Guvern, împotriva preºedintelui, împotriva Guvernului ºi împotriva Parlamentului. Astãzi luptã împotriva Parlamentului, în general, ºi împotriva parlamentarilor P.D.S.R., în special, ea fiind Ð este evident Ð plãtitã de cãtre Guvern.

Un istoric tânãr, cam imberb, neprost, simpatic, care apare la televizor mai des decât Ceauºescu ºi dã lecþii poporului român despre cum devine chestia aia cu poporul român, ce zice el? Dupã ce îi atacã pe parlamentari, de la stânga la dreapta ºi de la dreapta la stânga, dupã ce-i face albie de porci, albie de porci, cu un limbaj pe care, mie... Eu, care nu am probleme cu limbajul, le-aº putea spune lucrurilor pe faþã, dar încã îmi este ruºine sã le spun. Deci dupã ce vorbeºte de niºte deputaþi albgheorghiºti, uitând... Acest albgheorghist, scris cu ”aÒ mic, este un deputat al P.D.S.R., profesor universitar. Prin mâna lui de profesor universitar au trecut 24 de miniºtri din guvernele de dupã 1990. Dupã ce spune lucrurile astea, ce zice el? Justificã lovitura de stat a lui Carol al II-lea! Justificã ºi invitã. Atenþiune! Revista ”DilemaÒ, în penultimul numãr, prin semnãtura respectivului istoric, care, repet, nu este prost ºi este simpatic Ð dar asta nu înseamnã cã este deºtept Ð, judecând Parlamentul aºa cum nu ar trebui, invitã la o loviturã de stat ºi la instaurarea puterii prezidenþiale.