Antonie Iorgovan

Domnule preºedinte, Onorat Senat,

## Domnule general,

Este, fãrã îndoialã, un moment cu totul aparte, astãzi, în Senatul României, când noi suntem chemaþi sã ne aplecãm asupra acestui proiect de lege, care, fãrã nici un fel de exagerare, marcheazã o piatrã în istoria nu numai a Poliþiei, ca atare, pentru cã Poliþia nu este ceva în sine, ca de altfel ºi Armata. Poliþia este unul dintre serviciile publice ale naþiunii ºi, implicit, ale statului român. ªi nu este deloc unul ºi acelaºi lucru ca acest serviciu, de importanþã crucialã pentru liniºtea, pentru siguranþa oamenilor, dar, în acelaºi timp, ºi pentru dãinuirea noastrã aici, ca neam ºi ca þarã, sã fie organizatã într-un fel sau în alt fel. Se poate spune cã pânã la aceastã lege, chiar dacã noi, dupã Revoluþie, am schimbat denumirea din ”MiliþieÒ în ”PoliþieÒ, în ceea ce priveºte organizarea, prea multe nu s-au întâmplat ºi nici nu aveau cum sã se întâmple, atâta vreme cât nu s-a schimbat filozofia care stã în spatele acelei organizãri.

Nu este unul ºi acelaºi lucru sã consideri poliþistul un militar care este supus tot timpul ordinului, încarcerãrii, acþiunilor specifice militarilor sau sã consideri poliþistul un funcþionar public care este al cetãþii ºi care se comportã, pânã la urmã, la comanda cetãþii, a structurilor sociale. Este motivul pentru care în aceastã lege vom gãsi unele lucruri pe care noi, care suntem obiºnuiþi cu formulele vechi, s-ar puteaÉ ºi nu întâmplãtor aceastã lege se discutã acum, ea se discutã acum, ºi o spune cineva care cam ºtie despre ce este vorba, pentru cã noi nu am avut clare anumite aspecte. Întâmplarea fericitã face ca legea aceasta sã se discute în Senatul României când ºedinþa este prezidatã de un fost ministru de interne. Noi am discutat în comisii pe larg ºi, în urmã cu ani, noi oamenii politici, care vedeam lucrurile Ñ îndrãznesc sã spun Ñ mai departe decât cei care conduceau atunci Poliþia, încercam sã-i facem sã înþeleagã cã Poliþia trebuie sã devinã ceva, altfel, aºa cum este în Franþa, Anglia, Germania etc. Reacþia de respingere a fost vehementã din partea poliþiºtilor.

Acum, constatãm cu satisfacþie cã acest proiect de lege, dacã este dus pânã la capãt, ºi va fi dus pânã la capãt, acest lucru se datoreazã înþelepciunii celor care conduc Poliþia la ora actualã, pentru cã ei, în sfârºitÉ sau mai exact, în sfârºit, la conducerea Poliþiei au ajuns oameni cu gândire europeanã. N-am sã insist adupra elementelor de noutate, Domniile voastre le cunoaºteþi, dar, totuºi, este important de reþinut cã în baza acestui act normativ poliþiºtii, cât sunt ei de poliþiºti, nu sunt supuºi numai ºi numai dorinþei ºefilor. Ei devin persoane cu un statut special, sigur, n-am ajuns pânã acolo încât sã reglementãm un sindicat al poliþiºtilor, dar existã o structurã profesionalã a poliþiºtilor, care structurã profesionalã nu este strict formalã; ea, prin reprezentanþii ei la toate nivelurile, participã la actul de decizie, participã la aspectele care sunt legate de cariera poliþiºtilor. Aceste este un aspect.