Gheorghe Acatrinei

## Domnule preºedinte,

## Onorat Senat,

Dupã anul 1990, þara noastrã a cunoscut un necontrolat ºi periculos proces de dezindustrializare.

Binecunoscuta sintagmã conform cãreia industria româneascã nu era decât ”un morman de fier vechiÒ a declanºat furia distrugerii a tot ceea ce, cu eforturi mari ºi chiar cu jertfe umane, poporul român a construit în anii regimului totalitar.

Este de-a dreptul condamnabil faptul cum autoritãþile postcomuniste au înþeles sã ignore ºi sã nege realizãrile unei perioade de 50 de ani, dând semnalul ºi patronând astfel jaful ce avea sã urmeze.

Motorul economiei de piaþã, sectorul privat, avea sã fie, în acele vremuri de confuzie, apanajul unor potentaþi ai fostului regim. Aceºtia, profitând de informaþii, relaþii ºi, nu în ultimul rând, de situaþiile financiare dobândite, aveau sã devinã primii miliardari de carton ai României, aºa-ziºi capitaliºti.

În spatele paravanului numit ”privatizareÒ, a fost declanºat ºi oblãduit un nemaiîntâlnit fenomen de jefuire a avuþiei naþionale, consecinþele acestuia putând fi constate cu atât mai acut în prezent.

Dupã un val necontrolat de pensionãri ºi trecere la ºomaj, incapabili sã mai umple puºculiþa secãtuitã a bugetului, disperate, guvernele, indiferent de culoarea lor politicã, au transferat averea statului cãtre aºa-ziºii investitori.

Ulterior, noii proprietari s-au dovedit incapabili, dar mai ales neinteresaþi sã dezvolte o afacere legalã, cele mai multe dintre societãþile privatizate dând faliment sau fiind, la ora actualã, în pragul dezastrului.

Sigur cã aici trebuie amintitã pierderea pieþelor tradiþionale, dar ºi proasta conducere, lipsa sprijinului bancar ºi mecanismul de impozitare. Toate acestea au dus la înglodarea în datorii a întreprinderilor privatizabile ºi la postura deloc fericitã de a vinde pasive ºi nu active, investitorii fiind tot mai greu de gãsit.

Drept urmare, în goana lui dupã venituri, Guvernul actual se grãbeºte sã scoatã la mezat cele mai profitabile societãþi.

Dupã cum s-a dovedit, aceste afaceri au fost, în majoritatea lor, pãguboase, stârnind nemulþumirea în rândurile salariaþilor ºi grave probleme sociale.

Trebuie menþionat cã, în timp, s-au încetãþenit afaceri bazate pe inginerii financiare de tipul celor cu tranzacþie de acþiuni, acestea dovedindu-se adevãrate maºinãrii de spãlare a banilor obþinuþi în economia subteranã.

Nu este de neremarcat nici prezenþa investitorilor care au achitat acþiunile achiziþionate prin vânzarea maºinilor, utilajelor ºi instalaþiilor, chiar sub formã de materie primã în industria metalurgicã. Aceasta, mai ales în condiþiile în care, în 2000, printr-o ordonanþã, Guvernul a legiferat returnarea TVA-ului pentru fierul vechi exportat.

Haosul din procesul de privatizare a fost posibil ºi ca urmare a încheierii unor contracte echivoce care, în completarea clauzelor impuse, nu prevedeau ºi sancþiuni pentru nerespectarea acestora.