Verest—y Attila

## Domnule preºedinte, Onorat Senat,

Este lãudabilã intenþia nobilã a domnului coleg Pãunescu ºi este de dorit, într-adevãr, sã existe ºi un moment solemn al existenþei noastre ca senatori, dar sã nu uitãm cã exact în acea logicã cu care onoratul antevorbitor a pledat ca fiecare senator sã nu fure, sã nu facã nu ºtiu ce Ñ ºtiþi cele 10 porunci Ñ sau sã respecte legile þãrii, noi, în calitate de senatori, suntem trimiºi aici Ñ cel puþin noi Ñ ca legile pe care le avem sã le îmbunãtãþim, sã le schimbãm, sã le modificãm.

Într-adevãr, existã ºi trebuie sã existe un respect Ñ ºi îl avem, ca cetãþeni Ñ pentru lege. Respectarea legii, ca cetãþean al acestei þãri, îmi revine. Nu este nimeni deasupra legii. Dar calitatea de senator sã o legãm de un jurãmânt în care spune cã suntem veniþi aici ca senatori sã respectãm legea este anacronic, nonsens.

Dimpotrivã, în acest jurãmânt am putea trece: ”Jur cu toatã puterea minþii ºi cu ce forþã ne-a dat electoratul sã militãm, sã facem tot posibilul, domnule coleg, sã schimbãm legile, sã fie mai bune...Ò

## **Domnul Adrian Pãunescu (** _din salã)_ **:**

Nu, domnule, sã jurãm credinþã României!